GHILI, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; cu privire la o pînză) A înălbi prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30. Mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mîndre ale unor fete ce ghileau pînză. CREANGĂ, A. 66. – Variantă: bili vb. IV.