13 definiții pentru gheată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghea sf [At: SLAVICI, ap. TDRG / Pl: ghete / E: it ghetta] 1 (Înv) Pantof. 2 Încălțăminte ce acoperă piciorul până deasupra gleznei Cf botină, cizmă. 3 (Îe) A-l strânge ghetele A se afla într-o împrejurare dificilă. 4 (Bot; reg) Nume de floare nedefinită mai îndeaproape.

GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”.

GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei. – Din it. ghetta „ghetră”.

GHEÁTĂ, ghete, s. f. Încălțăminte de piele care acoperă piciorul pînă deasupra gleznei. Ajuns la ușă, băgă de seamă că a uitat să-și curețe ghetele. GALAN, Z. R. 80. Cu ghetele într-o mînă, am străbătut cu îndrăzneală cinci ori șase pași; apa mi s-a suit la coapse. SADOVEANU, N. F. 59. Pe vara care-a trecut, trei perechi de ghete-am rupt. ȘEZ. IV 140.

GHEÁTĂ ghéte f. mai ales la pl. Obiect de încălțăminte intermediar între pantof și cizma (cu înălțimea până deasupra gleznei). [G.-D. ghetei] /<it. ghetta

ghete f. pl. încălțăminte scurtă din piele mai fină, ce se strânge cu gumilastic sau se încheie cu nasturi ori șireturi. [It. GHETTE, ghetre, termen venit pe calea comercială].

ghétă f., pl. e (it. ghetta, fr. guêtre, gambieră, genuncher, pulpar, tuzluc, d. francicu wrist, germ. rist, încheĭetura picĭoruluĭ). Mold. Sec. 19. Tuzluc, pulpar (împletit orĭ cu nasturĭ). Munt. (gheată, dar și ghetă. De ex. în Prah. Dîmb. ș. a.). Botină, încălțăminte care cuprinde picĭoru pînă deasupra glezneĭ: ghete cu gumă, cu nasturĭ, cu găitane (șnururĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte

gheátă s. f., g.-d. art. ghétei; pl. ghéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHEÁTĂ s. 1. (astăzi rar) botină, (reg.) papuc, (Mold.) ciubotă, (Transilv. și Maram.) topancă. (Iarna purta ~te.) 2. v. bocanc.

GHEA s. 1. (astăzi rar) botină, (reg.) papuc, (Mold.) ciubotă, (Transilv. și Maram.) topancă. (Iarna purta ~te.) 2. bocanc, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gheátă (ghéte), s. f.1. (Mold., înv.) Jambieră. – 2. Cizmă, bocanc. – Var. (Mold.) ghetă, gheată. It. ghetta, din fr. guêtre (sec. XIX), cf. ngr. γϰέττα (REW 9577; DAR). Este dublet de la ghetră, s. f. (jambieră), din fr. guêtre. – Din rom. provine bg. g’ata (Capidan, Raporturile, 222).

Intrare: gheată
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghea
  • gheata
plural
  • ghete
  • ghetele
genitiv-dativ singular
  • ghete
  • ghetei
plural
  • ghete
  • ghetelor
vocativ singular
plural

gheată

  • 1. Încălțăminte confecționată din piele sau din materiale sintetice care imită pielea, acoperind piciorul până deasupra gleznei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: ghetuță 3 exemple
    exemple
    • Ajuns la ușă, băgă de seamă că a uitat să-și curețe ghetele. GALAN, Z. R. 80.
      surse: DLRLC
    • Cu ghetele într-o mînă, am străbătut cu îndrăzneală cinci ori șase pași; apa mi s-a suit la coapse. SADOVEANU, N. F. 59.
      surse: DLRLC
    • Pe vara care-a trecut, trei perechi de ghete-am rupt. ȘEZ. IV 140.
      surse: DLRLC

etimologie: