gestionare sf [At: LEG. EC. PL. 108 / P: ~ti-o~ / Pl: ~nări / E: gestiona] Însărcinare cu o gestiune (2) Cf administrare, gerare.

GESTIONARE s.f. Acțiunea de a gestiona. [Pron. -ti-o-. / < gestiona].

gestiona vb. tranz. 1. A administra bunurile unei întreprinderi, instituții sau persoane. 2. A exercita conducerea, administrarea și supervizarea unei entități (afacere, instituție, grup de oameni) 3. A controla, a stăpâni (o situație, un sentiment). – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis

gestiona vt [At: DN³ / P: ~ti-o~ / E: gestiune] A avea în gestiune (2) bunurile, fondurile unei întreprinderi, instituții etc.

gestionar, ~ă [At: LEG. EC. PL. 237 / P: ~ti-o~, (rar) ge-sti~ / Pl: ~i, ~e / E: fr gestionnaire] 1-5 a Care se referă la o gestiune (1-5). 6-10 a Care ține de o gestiune (1-5). 11-15 De gestiune (1-5). 16 smf Persoană însărcinată cu o gestiune (1-5) Cf administrator, gerant.

GESTIONAR¹, -Ă, gestionari, -e, adj. Referitor la o gestiune, al gestiunii. Controlul gestionar al întreprinderilor. Răspunderi gestionare. – Pronunțat: -sti-o-.

GESTIONAR², -Ă, gestionari, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. Gestionarul unei întreprinderi. – Pronunțat: -sti-o-.

GESTIONA vb. I. intr. (Rar) A deține o gestiune. [Pron. -ti-o-. / < gestiune + -a, cf. it. gestire].

GESTIONAR, -Ă adj. De gestiune, al gestiunii. // s.m. și f. Cel care deține gestiunea unei întreprinderi etc. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. gestionnaire].

GESTIONA vb. intr. a deține o gestiune. (< gesti/une/ + -ona)

GESTIONAR, -Ă I adj. de gestiune. II. s. m. f. cel care deține o gestiune. (< fr. gestionnaire)

gestionar-contabil, -ă adj. Referitor la gestiune și la contabilitate ◊ „[...] nu putem trece cu vederea multe nereguli ce există în ținerea evidențelor gestionar-contabile privind masa lemnoasă rezultată la exploatare, abuzurile ce-și fac loc cu prilejul valorificării producției obținute.” R.l. 14 XII 71 p. 2 (din gestionar + contabil)

gestionar-depozit s. m. Gestionar de depozit ◊ „În sectorul de aprovizionare – total 30 de lucrători auxiliari, din care: 8 gestionari-depozite, 10 manipulanți de materii prime ș.a.” Sc. 27 VII 77 p. 1 (din gestionar [de] depozit)

gestionar-îndrumător s. m. Gestionar cu funcția de îndrumător ◊ „Fostul gestionar-îndrumător la Întreprinderea de plante medicinale Oradea este chemat în fața justiției pentru delapidare prin fals a peste 200000 lei.” R.l. 7 VII 71 p. 2 (din gestionar + îndrumător)

gestionar-remizier s. m. Gestionar care ia în remiză o unitate comercială ◊ „Direcția de poștă a municipiului București angajează factori distribuitori de presă pe autofurgonete ale GETAX și gestionari-remizieri la chioșcurile de difuzare a presei.” I.B. 23 VII 69 p. 3 (din gestionar + remizier)

A GESTIONA ~ez tranz. (bunuri materiale, fonduri) A avea în gestiune. /Din gestiune

GESTIONAR¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de o gestiune; propriu unei gestiuni. /<fr. gestionnaire

GESTIONAR² ~i m. 1) Persoană care răspunde de o gestiune. 2) Persoană care efectuează o gestiune. /<fr. gestionnaire

gestionare s. f., pl. gestionări

+gestiona (a ~) (desp. -ti-o-) vb., ind. prez. 1 sg. gestionez, 3 gestionează; conj. prez. 1 sg. să gestionez, 3 să gestioneze

gestionar (desp. -ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionari; adj. f., s. f. gestionară, pl. gestionare

gestionar (-ti-o-) adj. m., s. m., pl. gestionari; adj. f., s. f. gestionară, pl. gestionare

gestiona vb. ind. prez. 1 sg. gestionez, 3 sg. și pl. gestionează

gestionar adj. m., s. m. (sil. -ti-o-), pl. gestionari; f. sg. gestionară, pl. gestionare

GESTIONAR s. responsabil. (~ al magazinului.)

GESTIONAR s. responsabil. (~ magazinului.)