2 intrări
20 de definiții
din care- explicative DEX (12)
- ortografice DOOM (6)
- sinonime (2)
Explicative DEX
GESTICULARE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula.
GESTICULARE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. – V. gesticula.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gesticulare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 295 / Pl: ~lări / E: gesticula] Exprimare prin gesturi (1) (multe) Si: (rar) gesticulație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GESTICULARE, gesticulări, s. f. Acțiunea de a gesticula.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GESTICULARE s.f. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei; gesticulație. [< gesticula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GESTICULA, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GESTICULA, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. – Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gesticula vi [At: I. NEGRUZZI, S. III, 395 / Pzi: ~lez / E: fr gesticuler] A face gesturi (1) (multe), în special cu mâinile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GESTICULA, gesticulez, vb. I. Intranz. A face gesturi (mai ales cu mîinile). Alerga gesticulînd, cu capul gol, dînd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494. Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, țipa destul de tare. SAHIA, N. 86. În fața cîrciumii, erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105, Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GESTICULA vb. I. intr. A face gesturi (în special cu mîinile). [< fr. gesticuler, cf. lat. gesticulari].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GESTICULA vb. intr. a face gesturi (cu mâinile). (< fr. gesticuler, lat. gesticulari)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A GESTICULA ~ez intranz. A face gesturi; a da din mâini. /<fr. gesticuler, lat. gesticulari
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gesticulà v. a face prea multe gesturi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*gesticuléz v. intr. (lat. gesticulari). Fac gesturĭ: oratoru gesticula furios. V. ameninț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
gesticulare s. f., g.-d. art. gesticulării; pl. gesticulări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gesticulare s. f., g.-d. art. gesticulării; pl. gesticulări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gesticulare s. f., g.-d. art. gesticulării; pl. gesticulări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gesticula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. gesticulez, 3 gesticulează; conj. prez. 1 sg. să gesticulez, 3 să gesticuleze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gesticula (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticulează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gesticula vb., ind. prez. 1 sg. gesticulez, 3 sg. și pl. gesticulează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
GESTICULARE s. v. gesticulație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GESTICULARE s. gesticulație.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
gesticulare, gesticulărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a gesticula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: gesticulație
etimologie:
- gesticula DEX '09 DEX '98 DN
gesticula, gesticulezverb
- 1. A face mai multe gesturi (cu mâinile) în timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Alerga gesticulînd, cu capul gol, dînd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494. DLRLC
- Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, țipa destul de tare. SAHIA, N. 86. DLRLC
- În fața cîrciumii, erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105, DLRLC
- Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221. DLRLC
-
etimologie:
- gesticuler DEX '09 DEX '98 DN
- gesticulari DEX '09 DEX '98 DN