12 definiții pentru gesticulație gesticulațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. – Din fr. gesticulation, lat. gesticulatio.

GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. – Din fr. gesticulation, lat. gesticulatio.

gesticulație sf [At: CADE / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr gesticulation] (Rar) Gesticulare.

GESTICULÁȚIE, gesticulații, s. f. Gesticulare. Deprindeau retorica cu zîmbete fine și gesticulații alese. SADOVEANU, O. VI 411.

GESTICULÁȚIE s.f. Gesticulare. [Gen. -iei, var. gesticulațiune s.f. / < fr. gesticulation, cf. lat. gesticulatio].

GESTICULÁȚIE s. f. gesticulare. (< fr. gesticulation, lat. gesticulatio)

gesticulațiune sf vz gesticulație

GESTICULAȚIÚNE s.f. v. gesticulație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gesticuláție (-ți-e) s. f., art. gesticuláția (-ți-a), g.-d. art. gesticuláției; pl. gesticuláții, art. gesticuláțiile (-ți-i-)

gesticuláție s. f. (sil. -ți-e), art. gesticuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. gesticuláției; pl. gesticuláții, art. gesticuláțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: gesticulație
gesticulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gesticulație
  • gesticulația
plural
  • gesticulații
  • gesticulațiile
genitiv-dativ singular
  • gesticulații
  • gesticulației
plural
  • gesticulații
  • gesticulațiilor
vocativ singular
plural
gesticulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gesticulațiune
  • gesticulațiunea
plural
  • gesticulațiuni
  • gesticulațiunile
genitiv-dativ singular
  • gesticulațiuni
  • gesticulațiunii
plural
  • gesticulațiuni
  • gesticulațiunilor
vocativ singular
plural

gesticulație gesticulațiune

etimologie: