opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GERUIT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.

GERUIT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.

geruit2, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 184 / P: ~ru-it / Pl: ~iți, ~e / E: gerui] Înghețat.

geruit1 sn [At: MDA ms / P: ~ru-it / Pl: ? / E: gerui] 1-2 Geruială (1-2).

GERUIT, -Ă, geruiți, -te. adj. Înghețat, cuprins de ger. Geamurile îi sînt înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici cu custura. DELAVRANCEA, S. 184.

GERUIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A GERUI. 2) Care este atins de ger; puțin înghețat. /v. a gerui

GERUI, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.

GERUI, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.

gerui vu [At: SLAVICI, V. P. 105 / P: ~ru-i / Pzi: 3 ~ește / E: ger] 1 A fi ger (1). 2 A se lăsa ger (1). 3 A fi foarte frig, (și a ninge cu fulgi mici cristalizați).

GERUI, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi, a se lăsa ger. ♦ A ninge cu ace mici de gheață. Nu era aspru gerul, dar geruia. SLAVICI, V. P. 105.

A GERUI ~iesc 1. intranz. A fi ger; a fi frig foarte mare. 2. tranz. (rufe) A scoate la ger să se usuce (și să se înălbească). /ger + suf. ~ui

geruì v. (unipersonal), a da un ger.

geruĭéște v. impers. (d. ger). E ger (și cade o zăpadă supțire).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gerui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruiește, imperf. 3 sg. geruia; conj. prez. 3 sg. să geruiască

gerui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruiește, imperf. 3 sg. geruia; conj. prez. 3 sg. să geruiască

gerui vb., ind. prez. 3 sg. geruiește, imperf. 3 sg. geruia; conj. prez. 3 sg. geruiască

gerui (ind. prez. 3 sg. geruiește, conj. geruiască)

Intrare: geruit
geruit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geruit
  • geruitul
  • geruitu‑
  • geruită
  • geruita
plural
  • geruiți
  • geruiții
  • geruite
  • geruitele
genitiv-dativ singular
  • geruit
  • geruitului
  • geruite
  • geruitei
plural
  • geruiți
  • geruiților
  • geruite
  • geruitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: gerui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gerui
  • geruire
  • geruit
  • geruitu‑
  • geruind
  • geruindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • geruiește
 (să)
  • geruiască
  • geruia
  • gerui
  • geruise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

geruit, geruităadjectiv

  • 1. Cu ger. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înghețat
    • format_quote Geamurile îi sînt înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici cu custura. DELAVRANCEA, S. 184. DLRLC
etimologie:
  • vezi gerui DEX '98 DEX '09

geruiverb

  • 1. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. A ninge cu ace mici de gheață. DLRLC
      • format_quote Nu era aspru gerul, dar geruia. SLAVICI, V. P. 105. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre rufe) A scoate la ger să se usuce (și să se înălbească). NODEX
etimologie:
  • Ger + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.