2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.

GERUÍT, -Ă, geruiți, -te, adj. Cu ger, înghețat. – V. gerui.

geruit2, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 184 / P: ~ru-it / Pl: ~iți, ~e / E: gerui] Înghețat.

geruit1 sn [At: MDA ms / P: ~ru-it / Pl: ? / E: gerui] 1-2 Geruială (1-2).

GERUÍT, -Ă, geruiți, -te. adj. Înghețat, cuprins de ger. Geamurile îi sînt înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici cu custura. DELAVRANCEA, S. 184.

GERUÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A GERUI. 2) Care este atins de ger; puțin înghețat. /v. a gerui

GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.

GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger. – Ger + suf. -ui.

gerui vu [At: SLAVICI, V. P. 105 / P: ~ru-i / Pzi: 3 ~ește / E: ger] 1 A fi ger (1). 2 A se lăsa ger (1). 3 A fi foarte frig, (și a ninge cu fulgi mici cristalizați).

GERUÍ, pers. 3 geruiește, vb. IV. Intranz. (Rar) A fi, a se lăsa ger. ♦ A ninge cu ace mici de gheață. Nu era aspru gerul, dar geruia. SLAVICI, V. P. 105.

A GERUÍ ~iésc 1. intranz. A fi ger; a fi frig foarte mare. 2. tranz. (rufe) A scoate la ger să se usuce (și să se înălbească). /ger + suf. ~ui

geruĭéște v. impers. (d. ger). E ger (și cade o zăpadă supțire).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geruí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. să geruiáscă

geruí vb., ind. prez. 3 sg. geruiéște, imperf. 3 sg. geruiá; conj. prez. 3 sg. geruiáscă

gerui (ind. prez. 3 sg. geruiește, conj. geruiască)

Intrare: geruit
geruit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geruit
  • geruitul
  • geruitu‑
  • gerui
  • geruita
plural
  • geruiți
  • geruiții
  • geruite
  • geruitele
genitiv-dativ singular
  • geruit
  • geruitului
  • geruite
  • geruitei
plural
  • geruiți
  • geruiților
  • geruite
  • geruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: gerui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gerui
  • geruire
  • geruit
  • geruitu‑
  • geruind
  • geruindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • geruiește
(să)
  • geruiască
  • geruia
  • gerui
  • geruise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geruit

  • 1. Cu ger.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înghețat attach_file un exemplu
    exemple
    • Geamurile îi sînt înghețate tun, cu frunze geruite, de nu le-ai răzui nici cu custura. DELAVRANCEA, S. 184.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gerui
    surse: DEX '98 DEX '09

gerui

  • 1. A se face, a fi foarte frig, a se lăsa ger.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. A ninge cu ace mici de gheață.
      exemple
      • Nu era aspru gerul, dar geruia. SLAVICI, V. P. 105.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre rufe) A scoate la ger să se usuce (și să se înălbească).
    surse: NODEX

etimologie:

  • Ger + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09