14 definiții pentru germinație germinațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio.

GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal. – Din fr. germination, lat. germinatio.

germinație sf [At: LTR2 / P: ~ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr germination, lat germinatio] (Blg) 1 Proces fiziologic și morfologic în urma căruia embrionul din sămânța unei plante se dezvoltă, din rezervele acumulate în sămânță, până la faza de plantă tânără Si: germinare (1), încolțire. 2 Trecere de la viața latentă la viața activă. 3 (Fig) Naștere. 4 (Fig) Dezvoltare.

GERMINÁȚIE, germinații, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen în repaus (ou, spor, sămînță) la starea de viață activă în anumite condiții de mediu; încolțire. Germinația semințelor.Cînd începe primăvara, germinația, înnoirea cuprind totul. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/1. Se va bucura veșnic ca de o nouă naștere, ca de o nouă germinație ajunsă, ca de o nouă eflorescență. ANGHEL, PR. 68.

GERMINÁȚIE s.f. Germinare. [Gen. -iei, var. germinațiune s.f. / cf. fr. germination, lat. germinatio].

GERMINÁȚIE s. f. germinare. (< fr. germination, lat. germinatio)

GERMINÁȚIE ~i f. Proces prin care un germene pornește dezvoltarea unui nou organism. /<fr. germination, lat. germinatio, ~onis

GERMINAȚIÚNE s.f. v. germinație.

*germinațiúne f. (lat. germinátio, -ónis). Încolțire, ĭeșirea planteĭ din sămînță. Fig. Dezvoltare: germinațiunea ideilor. Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

germináție (-ți-e) s. f., art. germináția (-ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (-ți-i-)

germináție s. f. (sil. -ți-e), art. germináția (sil. -ți-a), g.-d. art. germináției; pl. germináții, art. germináțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GERMINÁȚIE s. (BOT.) germinare, încolțire, încolțit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.)

GERMINAȚIE s. (BOT.) germinare, încolțire, încolțit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.)

Intrare: germinație
germinație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • germinație
  • germinația
plural
  • germinații
  • germinațiile
genitiv-dativ singular
  • germinații
  • germinației
plural
  • germinații
  • germinațiilor
vocativ singular
plural
germinațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • germinațiune
  • germinațiunea
plural
  • germinațiuni
  • germinațiunile
genitiv-dativ singular
  • germinațiuni
  • germinațiunii
plural
  • germinațiuni
  • germinațiunilor
vocativ singular
plural

germinație germinațiune

  • 1. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la viața latentă la viața activă și care duce la nașterea unei plante sau a unui organ vegetal.
    exemple
    • Germinația semințelor.
      surse: DLRLC
    • Cînd începe primăvara, germinația, înnoirea cuprind totul. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/1.
      surse: DLRLC
    • Se va bucura veșnic ca de o nouă naștere, ca de o nouă germinație ajunsă, ca de o nouă eflorescență. ANGHEL, PR. 68.
      surse: DLRLC

etimologie: