3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

german1 sm vz ghiorman

german2, ~ă [At: DA ms / V: (înv) ghe~ / Pl: ~i, ~e / E: lat Germanus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Germaniei 3-4 smf, a (Persoană) originară din Germania Cf neamț, saș, șvab. 5-6 a Care aparține populației de bază a Germaniei sau celei originare din Germania. 7-8 a Care se referă la populația Germaniei sau la populația ei de bază. 9-10 a Specific Germaniei sau populației ei. 11-12 a Care provine de la Germania sau de la populația ei de bază. 13 smp Popoare indoeuropene care au trăit în Antichitate în centrul, vestul și nordul Europei. 14-15 smf, a (Persoană) care aparține germanilor (13). 16 sf Limba germană2 (10).

GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire dată unor popoare indo-europene care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania ori la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f. ) Limba germană. – Din lat. Germanus.

GERMÁN, -Ă, germani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Denumire generală dată unor popoare indo-europene care au locuit, în antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania sau la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba germană. – Din lat. Germanus.

GERMÁN1, -Ă, germani, -e, adj. Care este propriu germanilor, a(l) germanilor; originar din Germania. Limba și literatura germană. Poporul german.Delegația sovietică propune să se pornească de la premisa că problema germană este în primul rînd o chestiune a poporului german însuși, a germanilor înșiși. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2886.

GERMÁN2, -Ă, germani, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei; neamț. Dacă Romînia n-a fost cotropită în întregime de germani [în 1916], aceasta se datorește ajutorului armatelor ruse și eroismului ostașului romîn. IST. R.P.R. 497.

GERMÁN, -Ă I s. m. (pl.) popoare indo-europene care au locuit în antichitate în centrul, vestul și estul Europei. II. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani (II). (< lat. germanus, fr. germain)

GERMÁN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Germaniei sau populației ei; din Germania; nemțesc. /<lat. Germanus

GERMÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care făcea parte din unul dintre popoarele indo-europene (goții, vandalii, saxonii etc.) ce au locuit în antichitate în centrul, vestul și nordul Europei. 2) Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei (și a Austriei) sau este originară din Germania (sau din Austria); neamț. /<lat. Germanus

german a. relativ la Germanii moderni: imperiul german. ║ m. locuitor din Germania.

*germán, -ă s. (lat. Germanus). Locuitor din Germania saŭ de limbă germană. Neamț. Adj. Germanic, nemțesc.

germán, germani, s.n. – 1. Cui gros de fier, bătut pe fundul ulucului pentru a micșora viteza lemnului care vine la vale. 2. Butuc gros, prins cu un capăt de o margine a ulucului, celălalt capăt fiind lăsat liber pe marginea opusă, de care se freacă buștenii corhăniți și își încetinesc mersul (Gh. Pop, 1971: 86; Vișeu). – Lat. germanus „etnic german” (DER, DEX).

est-german, ~ă [At: LR 1993, nr. 994, 8/1 / Pl: ~i, ~e / E: est + german] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația fostei Republici Democrate a Germaniei Si: redegist. 3-4 smf, a (Om) originar din fosta Republică Democrată a Germaniei Si: redegist. 5 smp Populația care locuia în fosta Republică Democrată a Germaniei Si: redegist. 6-7 a Care aparținea fostei Republici Democrate a Germaniei sau est-germanilor (5) Si: redegist. 8-9 Privitor la fosta Republică Democrată a Germaniei sau la est-germani (5) Si: redegist. 10-11 a Care este specific fostei Republici Democrate a Germaniei sau est-germanilor (5) Si: redegist. 12 Care provine din fosta Republică Democrată a Germaniei Si: redegist.

GERMÁNĂ f. mai ales art. Limba germanilor. /<lat. Germanus

Germani m. pl. denumirea generală a popoarelor (vechi sau noue) originare din Germania: Germani occidentali (Alamani, Franci, Marcomani, Saxoni) și Germani orientali (Goți, Burgunzi, Heruli, Longobarzi, Vandali).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

germán adj. m., s. m., pl. germáni; adj. f., s. f. germánă, pl. germáne

germán s. m., adj. m., pl. germáni; f. sg. germánă, g.-d. art. germánei, pl. germáne

germánă (limbă) s. f., g.-d. art. germánei

germánă (limba) s. f., g.-d. art. germánei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GERMÁN s., adj. 1. s. neamț. 2. adj. germanic, nemțesc, (înv.) tudesc. (Populație ~.)

arată toate definițiile

Intrare: german
german
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: german (adj.)
german1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • german
  • germanul
  • germanu‑
  • germa
  • germana
plural
  • germani
  • germanii
  • germane
  • germanele
genitiv-dativ singular
  • german
  • germanului
  • germane
  • germanei
plural
  • germani
  • germanilor
  • germane
  • germanelor
vocativ singular
plural
Intrare: german (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • german
  • germanul
  • germanu‑
plural
  • germani
  • germanii
genitiv-dativ singular
  • german
  • germanului
plural
  • germani
  • germanilor
vocativ singular
  • germanule
  • germane
plural
  • germanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

german (adj.)

  • 1. Care aparține Germaniei sau germanilor (1.), (2.), privitor la Germania ori la germani.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: germanic nemțesc tudesc 2 exemple
    exemple
    • Limba și literatura germană. Poporul german.
      surse: DLRLC MDN '00
    • Delegația sovietică propune să se pornească de la premisa că problema germană este in primul rînd o chestiune a poporului german însuși, a germanilor înșiși. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2886.
      surse: DLRLC

etimologie:

german, -(c)ă (persoană) german germană germancă

  • 1. (la) plural Denumire dată unor popoare indo-europene (goții, vandalii, saxonii etc.) care au locuit, în Antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 NODEX
    • 1.1. (la) singular Persoană aparținând unuia dintre aceste popoare.
      surse: DEX '09
  • 2. admite vocativul Persoană care face parte din populația Germaniei sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: neamț nemțoaică un exemplu
    exemple
    • Dacă Romînia n-a fost cotropită în întregime de germani [în 1916], aceasta se datorește ajutorului armatelor ruse și eroismului ostașului romîn. ISTORIA R.P.R. 497.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei (și a Austriei) sau este originară din Germania (sau din Austria).
      surse: NODEX

etimologie: