9 definiții pentru geriatrie

GERIATRÍE s. f. Ansamblu de mijloace preconizate pentru întârzierea apariției senilității. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie.

GERIATRÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază și tratează bolile bătrâneții. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. gériatrie.

geriatríe (-ri-a-tri-) s. f., art. geriatría, g.-d. geriatríi, art. geriatríei

geriatríe s. f. (sil. -ri-a-tri-), art. geriatría, g.-d. geriatríi, art. geriatríei

GERIATRÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul bolilor bătrâneții. [Pron. -ri-a-, gen. -iei. / < fr. gériatrie, cf. gr. geron – bătrân, iatreia – vindecare].

GERIATRÍE s. f. ramură a gerontologiei care studiază aspectele medicale ale îmbătrânirii. (< fr. gériatrie)

GERIATRÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor de bătrânețe. /<fr. gériatrie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

geriatríe s.f. (med.) ◊ Geriatria, sau într-o accepțiune mai largă, gerontologia clinică, se ocupă cu prevenirea, terapia, supravegherea continuă și readaptarea la viața socială a vârstnicilor și bătrânilor.” Cont. 15 VI 79 p. 7 (din fr. gériatrie; PR 1961; DEX, DN3)

GER-, v. GERO-.~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază bolile bătrîneții; ~iatru (v. -iatru), s. m. și f., specialist în geriatrie.

Intrare: geriatrie
geriatrie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular geriatrie geriatria
plural
genitiv-dativ singular geriatrii geriatriei
plural
vocativ singular
plural