2 intrări

9 definiții

GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. pl. Persoană care făcea parte dintr-o populație germanică originară din Scandinavia, care, în sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum.

GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. Persoană aparținînd unui trib germanic din prima perioadă a evului mediu, stabilit, temporar, și în Dacia.

GEPÍD, -Ă, gepizi, -de, s. m. și f. V. gepizi.

gepíd adj. m., s. m., pl. gepízi; adj. f., s. f. gepídă, pl. gepíde

gepíd s. m., adj. m., pl. gepízi; f. sg. gepídă, g.-d. art. gepídei, pl. gepíde

GEPÍD ~zi m. pl. ist. Populație germanică migratoare, care, pe la mijlocul sec. IV, s-a stabilit temporar în nordul Daciei. /<lat. Gepidae, ~arum, fr. Gépides

GEPÍZI s. m. pl. Populație germanică originară din Scandinavia, care, prin sec. III, a migrat spre sud, fiind stabilită, temporar, și în Dacia. – Din fr. Gépides, lat. Gepidae, -arum.

Gepizi m. pl. popor gotic venit dela gura Vistulei, așezat în regiunea Tisei, Mureșului și Crișului, unde stăpâniră până la 567, când fură exterminați de Lombarzi.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GEPÍZI (‹ fr., lat.) s. m. pl. Populație de neam germanic, care, migrând dinspre NE Europei, s-a așezat în sec. 3 în N și V Daciei, precum și în Panonia; după înfrângerea lor de către longobarzi și avari (567), nu mai sunt menționați în istorie.

Intrare: gepid (adj.)
gepid adjectiv

Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gepid gepidul gepi gepida
plural gepizi gepizii gepide gepidele
genitiv-dativ singular gepid gepidului gepide gepidei
plural gepizi gepizilor gepide gepidelor
vocativ singular
plural
Intrare: gepid (s.m.)

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gepid gepidul
plural gepizi gepizii
genitiv-dativ singular gepid gepidului
plural gepizi gepizilor
vocativ singular
plural