2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEOTECTÓNICĂ s.f. Disciplină care studiază structura scoarței Pământului. [Cf. germ. Geotektonik, fr. géotectonique].

GEOTECTÓNICĂ f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mișcării și deformării scoarței terestre. /<germ. Geotektonik

GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.

GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik.

geotectonic, ~ă [At: LTR / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: rs геотектоника] 1 sf Ramură a geologiei (1) care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta Si: tectonică. 2 a Care aparține geotectonicii (1). 3 a Privitor la geotectonică (1). 4 a Specific geotectonicii (1). 5 a Care provine de la geotectonică (1). 6 a De geotectonică (1).

GEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la geotectonică. [Cf. germ. geotektonisch].

GEOTECTÓNIC, -Ă I adj. referitor la geotectonică. II. s. f. disciplină care studiază structura scoarței terestre. (< germ. geotektonisch, /II/ germ. Geotektonik, rus. gheotektonika)

GEOTECTÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geotectonică; propriu geotectonicii. /<germ. geotektonisch


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geotectónică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotectónicii

geotectónică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geotectónicii

geotectónic (ge-o-) adj. m., pl. geotectónici; f. geotectónică, pl. geotectónice

geotectónic adj. (sil. ge-o-) → tectonic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GEOTECTÓNICĂ s. (GEOL.) 1. tectonică, structură geologică. 2. geotectonică generală v. geotectonică teoretică; geotectonică teoretică = geotectonică generală.

Intrare: geotectonică
  • silabație: ge-o- info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geotectonică
  • geotectonica
plural
genitiv-dativ singular
  • geotectonici
  • geotectonicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: geotectonic
geotectonic adjectiv
  • silabație: ge-o- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geotectonic
  • geotectonicul
  • geotectonicu‑
  • geotectonică
  • geotectonica
plural
  • geotectonici
  • geotectonicii
  • geotectonice
  • geotectonicele
genitiv-dativ singular
  • geotectonic
  • geotectonicului
  • geotectonice
  • geotectonicei
plural
  • geotectonici
  • geotectonicilor
  • geotectonice
  • geotectonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geotectonică

  • 1. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: tectonică

etimologie:

geotectonic

  • 1. Care aparține geotectonicii (1.), privitor la geotectonică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: