GEOTECTONICĂ s.f. Disciplină care studiază structura scoarței Pămîntului. [Cf. germ. Geotektonik, fr. géotectonique].

GEOTECTONICĂ f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mișcării și deformării scoarței terestre. /<germ. Geotektonik

geotectonic, ~ă [At: LTR / P: ge-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: rs геотектоника] 1 sf Ramură a geologiei (1) care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta Si: tectonică. 2 a Care aparține geotectonicii (1). 3 a Privitor la geotectonică (1). 4 a Specific geotectonicii (1). 5 a Care provine de la geotectonică (1). 6 a De geotectonică (1).

GEOTECTONIC, -Ă I adj. referitor la geotectonică. II. s. f. disciplină care studiază structura scoarței terestre. (< germ. geotektonisch, /II/ germ. Geotektonik, rus. gheotektonika)

geotectonică (desp. ge-o-) s. f., g.-d. art. geotectonicii

geotectonică (ge-o-) s. f., g.-d. art. geotectonicii

geotectonică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geotectonicii

geotectonic (desp. ge-o-) adj. m., pl. geotectonici; f. geotectonică, pl. geotectonice

GEOTECTONICĂ s. (GEOL.) 1. tectonică, structură geologică. 2. geotectonică generală v. geotectonică teoretică; geotectonică teoretică = geotectonică generală.

GEOTECTONICĂ s. (GEOL.) tectonică.