6 definiții pentru geonim
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
geonim sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr géonyme] Nume de loc adoptat ca nume propriu.
GEONIM s.n. Nume de loc adoptat ca nume propriu. [< fr. géonyme, cf. gr. ge – pămînt, onoma – nume].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GEONIM s. n. nume de loc. (< fr. géonyme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
geonim s. n. (sil. ge-o-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
GEONIM s. n. (< fr. géonyme, cf. gr. ge – pământ, onoma – nume): nume de loc adoptat ca nume propriu, ca de exemplu Baltă (< baltă), Livadă (< livadă), Pădure (< pădure), Măgură (< măgură), Bulboacă (< bulboacă) etc.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
GE-, v. GEO-. □ ~odă (v. -od), s. f., 1. Agregat de minerale format prin depunere în cavitățile rocilor. 2. Cavitate patologică în diverse țesuturi organice; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc care a fost adaptat ca nume propriu; ~oramă (v. -oramă), s. f., încăpere sferică pe a cărei față interioară este reprezentată în relief, la o scară convențională, forma și accidentele scoarței terestre.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: ge-o-
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
geonim, geonimesubstantiv neutru
- 1. Nume de loc adoptat ca nume propriu. DN
etimologie:
- géonyme DN