11 definiții pentru genă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENĂ, gene, s. f. (Genet.) Segment al macromoleculei de ADN format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care acționează ca o unitate funcțională și conține informația genetică. – Din fr. gène.

ge sf [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 126, 9/5 / Pl: ~ne / E: fr gène] (Blg) Element al cromozomilor care determină transmiterea și manifestarea unor caractere ereditare.

GENĂ, gene, s. f. (Biol.) Element al cromozomilor care determină transmiterea și manifestarea unor caractere ereditare. – Din fr. gène.

GENĂ, gene, s. f. Particulă dintr-un cromozom căreia școala biologică idealistă îi atribuie rolul de a transmite caracterele eredității.

GE s.f. (Genet.) Particulă a unui cromozom care poartă caracterele eredității. [< fr. gène, cf. gr. genos – origine].

GE s. f. unitate funcțională individuală a unui cromozom, care poartă caracterele eredității. (< fr. gène)

GENĂ ~e f. biol. Particulă localizată într-un cromozom, care determină dezvoltarea caracterelor ereditare. /<fr. gene

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ge s. f., g.-d. art. genei; pl. gene

ge s. f., g.-d. art. genei; pl. gene

ge s. f., g.-d. art. genei; pl. gene

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GÉNĂ (< fr. {i}; {s} gr. genos „naștere, origine”) s. f. (GENET.) Informația nucleotidă care asigură sinteza unei secvențe de aminoacizi și care ocupă, cel puțin la organismele superioare, un locus specific. Descoperită și definită astfel de W. Johannsen în 1909; în genetica moleculară, g. este definită ca segment al macromoleculei de ADN (sau ARN, în cazul unor virusuri) format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care acționează ca o unitate funcțională și conține informația genetică. În concepția actuală, g. are două funcții esențiale: autocatalitică, ce determină g., prin replicare, după sistemul matriței, să se reproducă fidel, într-o multitudine de copii necesare celulelor în diviziune, realizând transmiterea ereditară a informației genetice; heterocatalitice, prin care g. determină sinteza unor proteine cu o anumită secvență de aminoacizi, decodificând informația genetică. Se clasifică în funcție de: localizare, manifestare și acțiune. În organismul uman, pe cei 46 cromozomi există c. 50.000 de g. La München s-a efectuat prima sinteză de g. artificială umană.

Intrare: genă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ge
  • gena
plural
  • gene
  • genele
genitiv-dativ singular
  • gene
  • genei
plural
  • gene
  • genelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ge, genesubstantiv feminin

  • 1. genetică Segment al macromoleculei de ADN format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care acționează ca o unitate funcțională și conține informația genetică. DEX '09
  • diferențiere biologie Element al cromozomilor care determină transmiterea și manifestarea unor caractere ereditare. DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.