9 definiții pentru gentleman gentelman

gentleman sm [At: DEX / P: gentălmen / Pl: ~i / E: eg gentleman] 1 Bărbat cu comportări alese, ireproșabile, cu caracter distins. 2 (Rar; îs) ~-driver Conducător de automobile de curse neprofesionist. 3 (Rar; îs) ~-rider Călăreț neprofesionist. 4 (Îs) ~s agreement Acord, înțelegere verbală care nu are ca urmare consecințe juridice, ci creează numai obligații morale între părți. 5 (Îas) Acord internațional simplificat (încheiat de obicei în formă verbală pe baza încrederii reciproce).

GENTLEMAN, gentlemeni, s. m. Bărbat cu maniere alese, ireproșabile, cu caracter distins. [Pr.: géntlmen] – Cuv. engl.

GENTLEMAN, gentlemeni, s. m. Bărbat cu comportări alese, ireproșabile, cu caracter distins. [Pr.: géntlmen] – Cuv. engl.

géntleman (angl.) [a pron. e] s. m., pl. géntlemeni

GÉNTLEMAN s.m. Om cu maniere alese și cu caracter frumos. [Pron. gentleman, var. gentelman s.m. / < engl. gentleman].

GENTLEMAN [GÉNTL-MEN] s. m. om cu maniere alese și cu caracter frumos. (< engl. gentleman)

GENTLEMAN [pr.: géntlmen] ~ani m. Persoană care respectă cu strictețe eticheta; om cu purtare curtenitoare; gentilom. /Cuv. engl.

GÉNTELMAN s.m. v. gentleman.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GENTLEMAN’S AGREEMENT [géntlməns əgri:mənt] (expr. engl.) 1. Acord internațional, verbal sau scris, bi- sau multilateral între reprezentanții unor state, fără efect juridic imediat, dar care exprimă, în general, intențiile partenerilor. 2. Compromis între persoane sau grupări până atunci adversare.

Intrare: gentleman
gentleman1 (pl. -meni) substantiv masculin admite vocativul
  • pronunție: gentlemen
substantiv masculin (M23.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentleman
  • gentlemanul
  • gentlemanu‑
plural
  • gentlemeni
  • gentlemenii
genitiv-dativ singular
  • gentleman
  • gentlemanului
plural
  • gentlemeni
  • gentlemenilor
vocativ singular
  • gentlemanule
  • gentlemane
plural
  • gentlemenilor
gentleman2 (pl. -mani) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentleman
  • gentlemanul
  • gentlemanu‑
plural
  • gentlemani
  • gentlemanii
genitiv-dativ singular
  • gentleman
  • gentlemanului
plural
  • gentlemani
  • gentlemanilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M23.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentelman
  • gentelmanul
  • gentelmanu‑
plural
  • gentelmeni
  • gentelmenii
genitiv-dativ singular
  • gentelman
  • gentelmanului
plural
  • gentelmeni
  • gentelmenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gentleman gentelman

  • 1. Bărbat cu maniere alese, ireproșabile, cu caracter distins.
    surse: DEX '09 DN sinonime: gentilom

etimologie: