GENOTIP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype.

genotip sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr génotype] (Blg) 1 Totalitate a proprietăților ereditare ale unui organism. 2 Totalitate a indivizilor cu aceeași structură ereditară indiferent de aspectul lor exterior. 3 Grup de indivizi, capabili de a-și păstra caracterele din generație în generație prin autogamie.

GENOTIP, genotipuri, s. n. Totalitatea proprietăților ereditare ale unui organism. – Din fr. génotype.

GENOTIP, genotipuri, s. n. (Biol.) Totalitatea proprietăților ereditare ale unui individ. Fiecare organism are o natură proprie sau, cum se spune în știință, un genotip propriu.

GENOTIP s.n. Totalitatea calităților ereditare ale unui individ. [Pl. -uri. / < fr. génotype, cf. lat. genus – neam, typus – tip].

GENOTIP s. n. totalitatea factorilor ereditari (gene) care determină caracterele unui organism. (< fr. génotype)

GENOTIP ~uri n. Totalitate a genelor caracteristice unei specii. /<fr. génotype

genotip s. n., pl. genotipuri

genotip s. n., pl. genotipuri

genotip s. n., pl. genotipuri

GENO-₁ „neam, familie, rasă, generație, naștere, procreație”. ◊ gr. genos „naștere, neam, urmaș, origine, specie, generație” > fr. géno-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. geno-. □ ~cid (v. -cid), s. n., exterminare a unei comunități etnice; ~copie (v. -copie), s. f., fenotip care poate fi produs de diferite gene; ~dem (v. -dem), s. n., populație care diferă de alta prin frecvența uneia sau a mai multor gene; ~dermatologie (v. dermato-, v. -logie₁), s. f., studiul influenței eredității asupra afecțiunilor pielii; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., tulburare ereditară a nutriției; ~fagie (v. -fagie), s. f., înlocuire teoretică a tuturor genelor recesive ale unei populații, cu gene dominante; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de activitatea sexuală; ~for (v. -for), s. m., cromozom (grupul linkage) al virusurilor și al procariotelor; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază răspîndirea geografică a unor factori genetici pe arealul speciei, precum și condițiile istorice ale acestora; ~holotip (v. holo-, v. -tip), s. n., specie caracteristică genului vegetal sau animal; ~mer (v. -mer), s. n., subunitate a genei; ~nemă (v. -nemă), s. f., zona axială a unui cromozom, unde sînt localizate combinațiile genelor; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care studiază problemele genetice ale organismelor; ~patie (v. -patie), s. f., alterare patologică ereditară; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Totalitatea genelor unui organism care sînt localizate în cromozomi. 2. Totalitatea factorilor genetici dintr-un organism; ~trof (v. -trof), adj., (despre plante) rezultat prin adaptarea la condiții nutriționale particulare; ~tropic (v. -tropic), adj., s. n., (substanțe) care modifică o genă, realizînd astfel o anumită orientare a procesului de dezvoltare; ~zom (v. -zom), s. m., loc ocupat de o genă pe o hartă cromozomială.

GENOTIP s. v. germen.

GENOTIP s. (BIOL.) germen, plasmă germinativă.