12 definiții pentru genotip


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Genet.) Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său. – Din fr. génotype.

genotip sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr génotype] (Blg) 1 Totalitate a proprietăților ereditare ale unui organism. 2 Totalitate a indivizilor cu aceeași structură ereditară indiferent de aspectul lor exterior. 3 Grup de indivizi, capabili de a-și păstra caracterele din generație în generație prin autogamie.

GENOTÍP, genotipuri, s. n. Totalitatea proprietăților ereditare ale unui organism. – Din fr. génotype.

GENOTÍP, genotipuri, s. n. (Biol.) Totalitatea proprietăților ereditare ale unui individ. Fiecare organism are o natură proprie sau, cum se spune în știință, un genotip propriu.

GENOTÍP s.n. Totalitatea calităților ereditare ale unui individ. [Pl. -uri. / < fr. génotype, cf. lat. genus – neam, typus – tip].

GENOTÍP s. n. totalitatea factorilor ereditari (gene) care determină caracterele unui organism. (< fr. génotype)

GENOTÍP ~uri n. Totalitate a genelor caracteristice unei specii. /<fr. génotype


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GENOTIP s. (BIOL.) germen, plasmă germinativă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GENO-1 „neam, familie, rasă, generație, naștere, procreație”. ◊ gr. genos „naștere, neam, urmaș, origine, specie, generație” > fr. géno-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. geno-.~cid (v. -cid), s. n., exterminare a unei comunități etnice; ~copie (v. -copie), s. f., fenotip care poate fi produs de diferite gene; ~dem (v. -dem), s. n., populație care diferă de alta prin frecvența uneia sau a mai multor gene; ~dermatologie (v. dermato-, v. -logie1), s. f., studiul influenței eredității asupra afecțiunilor pielii; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., tulburare ereditară a nutriției; ~fagie (v. -fagie), s. f., înlocuire teoretică a tuturor genelor recesive ale unei populații, cu gene dominante; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de activitatea sexuală; ~for (v. -for), s. m., cromozom (grupul linkage) al virusurilor și al procariotelor; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază răspîndirea geografică a unor factori genetici pe arealul speciei, precum și condițiile istorice ale acestora; ~holotip (v. holo-, v. -tip), s. n., specie caracteristică genului vegetal sau animal; ~mer (v. -mer), s. n., subunitate a genei; ~nemă (v. -nemă), s. f., zona axială a unui cromozom, unde sînt localizate combinațiile genelor; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care studiază problemele genetice ale organismelor; ~patie (v. -patie), s. f., alterare patologică ereditară; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Totalitatea genelor unui organism care sînt localizate în cromozomi. 2. Totalitatea factorilor genetici dintr-un organism; ~trof (v. -trof), adj., (despre plante) rezultat prin adaptarea la condiții nutriționale particulare; ~tropic (v. -tropic), adj., s. n., (substanțe) care modifică o genă, realizînd astfel o anumită orientare a procesului de dezvoltare; ~zom (v. -zom), s. m., loc ocupat de o genă pe o hartă cromozomială.

Intrare: genotip
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genotip
  • genotipul
  • genotipu‑
plural
  • genotipuri
  • genotipurile
genitiv-dativ singular
  • genotip
  • genotipului
plural
  • genotipuri
  • genotipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

genotip

  • 1. genetică Constituția ereditară a unui organism reprezentată de totalitatea fondului de gene prezent în genomul său.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: germen attach_file un exemplu
    exemple
    • Fiecare organism are o natură proprie sau, cum se spune în știință, un genotip propriu.
      surse: DLRLC

etimologie: