2 intrări
44 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- specializate (10)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). – Din fr. genèse.
geneză sf [At: ODOBESCU, S. III, 624 / Pl: ~ze / E: fr genèse] 1 Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru Si: naștere, origine. 2 Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. 3 Prima carte a Bibliei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GENEZĂ, geneze, s. f. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. Geneza unui roman. ♦ Prima carte a Bibliei. – Din fr. genèse.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GENEZĂ, geneze, s. f. Procesul formării și al nașterii unei ființe sau a unui lucru; origine. Geneza omului. ▭ Laplace și Newton au dat putința unei explicări a genezei lumilor. MARINESCU, P. A. 33. ♦ Fig. (În legătură cu activitatea spirituală sau artistică) Apariție, creație. Geneza și rostul studielor și publicării ce am întreprins a face în străinătate... mă ținu pînă la un oarecare punt cu mintea, dar nicidecum cu inima, departe de țeară și de institutele ei culturale. ODOBESCU, S. III 624. ♦ (Teol.) Prima carte a Bibliei; cartea facerii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GENEZĂ s.f. 1. Proces de apariție a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ (Fig.) Apariție, creație. 2. Prima carte a Bibliei. [< fr. genèse, cf. lat., gr. genesis].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-GENEZĂ2 elem. geno-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GENEZĂ1 s. f. 1. proces de apariție a unei ființe, a unui lucru sau fenomen; naștere, origine. 2. (fig.) apariție, creație. 3. prima carte a Bibliei. (< fr. genèse, gr. genesis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GENEZĂ ~e f. Proces de naștere și de dezvoltare a unui lucru sau a unei ființe. /<fr. genese, lat., gr. genesis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
geneză f. 1. formațiune, producțiune; 2. numele primei cărți a Bibliei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*genéză f., pl. e (vgr. génesis. V. gen). Naștere, formațiune, producere. Sistemă cozmogonică. Prima carte a Pentateuculuĭ luĭ Moĭse și a întregiĭ Bibliĭ, unde se vorbește de originea lumiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-gen2 [At: DN3 / E: cf it -geno, fr -gène] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 De origine. 2 Producător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-genic2 [At: DN3 / E: fr -génique, it -genico] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Care produce. 2 Care dă naștere. 3 Care provine din. 4 Care este produs. 5 Originar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ♦ Stil personal, manieră de a compune. 3. Totalitatea lucrărilor muzicale clasificate în funcție de tematică, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume neînsuflețite, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietăți cu trăsături comune importante. // (Și în forma geno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) neam”, „origine”, „generație”. [< lat. genus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-GEN Element secund de compunere savantă cu semnificația „de origine”, „generator”, „producător”, „care generează”. [Cf. it. -geno, fr. -gène, lat. genus, gr. -genes < genos – naștere, gennan – a naște].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-GENIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „care dă naștere”, „care este produs”, „care provine din”, „originar”. [< it. -genico, fr. -génique, cf. lat. -genicus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GENO- v. gen (5) [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-GEN2 elem. geno-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GENEA- elem. geno-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-GENEZIE elem. geno-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GENEZIO- elem. geno-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
-GENIE elem. geno-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GENO- /GENEA- /GENEZIO-, -GEN, -GENEZĂ, -GENEZIE, -GENIE elem. „care produce, care ia naștere”; „specie, gen, fel”, „familie, neam”. (< fr. géno-, généa-, génésio-, -gène, -genèse, -génésie, -génie, cf. gr. genos, genesis)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
geneză (naștere, formare) s. f., g.-d. art. genezei; pl. geneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
geneză (naștere, formare) s. f., g.-d. art. genezei; pl. geneze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
geneză s. f., g.-d. art. genezei; pl. geneze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
geneză.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
!Geneza (carte a Bibliei) s. propriu f. art., neart. Geneză (în ~), g.-d. art. Genezei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GENEZĂ s. 1. v. origine. 2. (BIS.) creație, facere, (înv.) naștere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea ~ei, în Biblie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GENEZĂ s. v. apariție, ivire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
geneză s. v. APARIȚIE. IVIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GENEZĂ s. 1. origine, (livr.) matrice. (~ unui fenomen.) 2. (BIS.) creație, facere, (înv.) naștere, rodină, roditură, tvorenie. (Cartea ~, în Biblie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
-GENEZĂ „naștere, procreație, origine”. ◊ gr. genesis „naștere, producere, procreație” > fr. -genèse, engl. id., germ. id. > rom. -geneză.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-GEN1 „care produce, care naște, care generează”. ◊ gr. gennan „a naște, a crea, a produce” > fr. -gène, germ. -gen, engl. -gen și -gene, it. -geno > rom. -gen.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-GEN2 „care generează, care naște, care creează”. ◊ L. geno, genere „a naște, a crea, a zămisli” > fr. -gène, L. sav. -genus, it. -geno, germ. -gen > rom. -gen.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
GEN-, v. GENO-1. □ ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile existente între genetică și ecologia unui organism sau a unei populații; ~onim (v. -onim), s. n., numele generic al unor grupe de plante.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
GENEA- „familie, neam, rasă”. ◊ gr. genea „neam, generație” > fr. généa-, germ. id., engl. id. > rom. genea-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., partenogeneză*; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină auxiliară istoriei care studiază atît filiația diferitelor familii nobiliare sau dinastice, cît și legăturile dintre ele. 2. Originea, descendența și procesul de evoluție istorică a organismelor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-GENEZIE „fecundație, reproducere, înmulțire”. ◊ gr. genesis „naștere, creare, zămislire” > fr. -génésie, germ. id., it. -genesia, engl. -genesy > rom. -genezie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
GENEZIO- „înmulțire, reproducere”. ◊ gr. genesis „procreație, naștere” > fr. génésio-, engl. id. > rom. genezio-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul complex al înmulțirii și reproducerii la organismele vii.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-GENIC „care naște, care produce”. ◊ gr. gennan „a naște, a produce” > fr. -génique, it. -genico, engl. -genic > rom. -genic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-GENIE1 „naștere, procreație, origine”. ◊ gr. genos „origine, naștere, formare” > fr. -génie germ. id., engl. -geny > rom. -genie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
GENO-1 „neam, familie, rasă, generație, naștere, procreație”. ◊ gr. genos „naștere, neam, urmaș, origine, specie, generație” > fr. géno-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. geno-. □ ~cid (v. -cid), s. n., exterminare a unei comunități etnice; ~copie (v. -copie), s. f., fenotip care poate fi produs de diferite gene; ~dem (v. -dem), s. n., populație care diferă de alta prin frecvența uneia sau a mai multor gene; ~dermatologie (v. dermato-, v. -logie1), s. f., studiul influenței eredității asupra afecțiunilor pielii; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., tulburare ereditară a nutriției; ~fagie (v. -fagie), s. f., înlocuire teoretică a tuturor genelor recesive ale unei populații, cu gene dominante; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de activitatea sexuală; ~for (v. -for), s. m., cromozom (grupul linkage) al virusurilor și al procariotelor; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., disciplină care studiază răspîndirea geografică a unor factori genetici pe arealul speciei, precum și condițiile istorice ale acestora; ~holotip (v. holo-, v. -tip), s. n., specie caracteristică genului vegetal sau animal; ~mer (v. -mer), s. n., subunitate a genei; ~nemă (v. -nemă), s. f., zona axială a unui cromozom, unde sînt localizate combinațiile genelor; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care studiază problemele genetice ale organismelor; ~patie (v. -patie), s. f., alterare patologică ereditară; ~tip (v. -tip), s. n., 1. Totalitatea genelor unui organism care sînt localizate în cromozomi. 2. Totalitatea factorilor genetici dintr-un organism; ~trof (v. -trof), adj., (despre plante) rezultat prin adaptarea la condiții nutriționale particulare; ~tropic (v. -tropic), adj., s. n., (substanțe) care modifică o genă, realizînd astfel o anumită orientare a procesului de dezvoltare; ~zom (v. -zom), s. m., loc ocupat de o genă pe o hartă cromozomială.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Geneza v. Facerea (Geneza).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FACEREA (CARTEA FACERII sau GENEZA), prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). Considerată de specialiștii epocii moderne ca aparținând mai multor tradiții, F. povestește despre originea lumii și a omului, despre începutul istoriei omenirii, despre relația lui Dumnezeu cu poporul lui Israel, începând cu strămoșul Avraam și terminând cu fiii lui Iacov.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
GENEZA v. Facerea.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
geneză, genezesubstantiv feminin
- 1. Proces de naștere și de formare a unei ființe sau a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Geneza omului. DLRLC
- Laplace și Newton au dat putința unei explicări a genezei lumilor. MARINESCU, P. A. 33. DLRLC
- 1.1. Ansamblu de fapte, de împrejurări, de elemente care au concurat la formarea unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Geneza unui roman. DEX '09 DEX '98
- Geneza și rostul studielor și publicării ce am întreprins a face în străinătate... mă ținu pînă la un oarecare punt cu mintea, dar nicidecum cu inima, departe de țeară și de institutele ei culturale. ODOBESCU, S. III 624. DLRLC
-
- 1.2. Prima carte a „Vechiului Testament” și prima dintre cele cinci cărți care alcătuiesc Biblia ebraică (Tora). DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- genèse DEX '09 DEX '98 DN
genoprefix
- 1. Element de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) neam”, „origine”, „generație”. DN
- diferențiere Element de compunere savantă cu semnificația „care produce, care ia naștere”; „specie, gen, fel”, „familie, neam”. MDN '00