13 definiții pentru generalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis.

GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis.

generalitate sf [At: GHEREA, ST. CR. III 320 / Pl: ~tăți / E: fr généralité, lat generalitas, -atis] 1 Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2 (Lpl) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. 3 (Lpl) Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. 4 (Mat) Numărul maxim al elementelor dintr-o mulțime.

GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Calitate a ceea ce este general. 2. (La pl.) Idei generale.

GENERALITÁTE s.f. 1. Calitate, natură a ceea ce este general. 2. (La pl.) Idei cu caracter general. [Cf. fr. généralité].

GENERALITÁTE s. f. 1. calitate, natură a ceea ce este general. 2. (pl.) idei cu caracter general. (< fr. généralité, lat. generalitas)

GENERALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter general. 2) la pl. Idei cu caracter general; noțiuni generale. /<fr. généralité, lat. generalitas, ~atis

generalitate f. 1. cel mai mare număr; 2. caracterul celui general; 3. pl. lucruri vagi: a spune generalități.

*generalitáte f. (lat. generálitas, -átis). Calitatea lucrurilor generale. Cel maĭ mare număr: generalitatea cazurilor. În Francia, în ainte de 1789, diviziune financiară care cuprindea jurisdicțiunea unuĭ bĭuroŭ de casierie superioară. Pl. Lucrurĭ generale fără raport direct cu subĭectu: a vorbi generalitățĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

generalitáte s. f., g.-d. art. generalitắții; pl. generalitắți

generalitáte s. f., g.-d. art. generalității; pl. generalități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GENERALITÁTE s. universalitate. (~ unui concept.)

Intrare: generalitate
generalitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • generalitate
  • generalitatea
plural
  • generalități
  • generalitățile
genitiv-dativ singular
  • generalități
  • generalității
plural
  • generalități
  • generalităților
vocativ singular
plural

generalitate

  • 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: universalitate antonime: singularitate
  • 2. (la) plural Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: