17 definiții pentru generație generațiune

generație sf [At: ALEXANDRESCU, M. 13 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr génération, lat generatio] 1 (Înv) Naștere a unei ființe (și, prin extensie, a unui lucru) din altă ființă. 2 (Înv) Posteritate. 3 (Înv; pex) Rudă. 4 (Îs) Teoria ~i spontanee Teorie materialistă naivă conform căreia din materii minerale sau organice pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. 5 Totalitate a oamenilor (dintr-o comunitate socială dată) care au aproximativ aceeași vârstă. 6 (Îe) Din ~ în ~ Din tată în fiu. 7 (Îae) De la o epocă la alta (până la noi). 8 Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 9 Totalitate a animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an.

GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care au aproximativ aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (În sintagma) Teoria generației spontanee = teorie naivă conform căreia din materii minerale sau organice în descompunere pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio.

GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate socială dată) care sunt cam de aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (în sintagma) Teoria generației spontanee = teorie materialistă naivă conform căreia din materii minerale sau organice pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio.

GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care sînt cam de aceeași vîrstă. Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. Anii curgeau și ca un flux necontenit de valuri, nesimțit, generațiile vechi împingeau pe cele noi. ANGHEL, PR. 78. Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați. EMINESCU, O. I 132. ◊ Din generație în generație = din tată în fiu. ◊ (Poetic) Pe malul Oltului... se ivesc și dispar generații, mereu repetate, de sălcii. BOGZA, C. O. 211. Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mînăstirii în cadență îl izbesc. ALEXANDRESCU, P. 132. 2. (Biol.; în expr.) Teoria generației spontanee = teză reacționară, pseudoștiințifică, idealistă, conform căreia poate lua naștere în mod spontan, fără evoluție istorică, un organism viu, din materie moartă. – Variantă: (învechit) generațiúne (HOGAȘ, M. N. 91) s. f.

generáție (-ți-e) s. f., art. generáția (-ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (-ți-i-)

generáție s. f. (sil. -ți-e), art. generáția (sil. -ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (sil. -ți-i-)

GENERÁȚIE s. (înv. și pop.) neam, (pop. și fam.) spiță, (înv.) rod, rudă, rudenie. (Până la a șaptea ~.)

GENERÁȚIE s.f. 1. Funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere. ◊ (Biol.) Teoria generației spontanee = teorie conform căreia din materia anorganică poate lua naștere în mod spontan un organism viu evoluat. 2. Totalitatea oamenilor care au cam aceeași vârstă sau trăiesc în același timp. ♦ (Biol.) Grupare de indivizi având aceeași filiație. ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului. [Gen. -iei, var. generațiune s.f. / cf. fr. génération, it. generazione, lat. generatio].

GENERÁȚIE s. f. 1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă. ◊ (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație. ◊ perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată. (< fr. génération, lat. generatio)

GENERÁȚIE ~i f. 1) Totalitate a indivizilor dintr-o comunitate, care trăiesc în același timp, fiind aproximativ de aceeași vârstă. 2) Totalitate a animalelor de o anumită rasă sau specie, născute în același an. 3): ~ spontanee (sau spontană) teorie naivă conform căreia unele organisme vii pot lua naștere în mod spontan din substanță nevie. [G.-D. generației; Sil. -ți-e] /<fr. génération, lat. generatio, ~onis

generațiune sf vz generație

GENERAȚIÚNE s. f. v. generație.

GENERAȚIÚNE s.f. v. generație.

generați(un)e f. 1. actul prin care o ființă produce alta asemenea ei; 2. posteritate, descendenții unei persoane; fig. ale valurilor mândre generații spumegate GR. AL.; 3. grad de filiațiune; 4. toți oamenii cari trăiesc în acelaș timp: generațiunea dela 1848; 5. fig. producțiune: generațiunea ideilor.

*generațiúne f. (lat. generátio, -ónis). Naștere, funcțiunea pin care se reproduc ființele organizate. Filiațiune, descendență din tată în fiŭ: obiceĭurile se transmit de la o generațiune la alta. Serie de oamenĭ care se nasc orĭ trăĭesc în acelașĭ timp: generațiunea de la 1848, acest profesor a scos viguroase generațiunĭ de elevĭ. Generațiunile viitoare, posteritatea, viitorimea, urmașiĭ. Generațiune spontanee, care se naște fără germine, după uniĭ naturaliștĭ. Fig. Generațiune de ideĭ, naștere (producere) de ideĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GENERAȚIE s. (înv. și pop.) neam, (pop. și fam.) spiță, (înv.) rod, rudă, rudenie. (Pînă la a șaptea ~.)

GENERAȚIA DE LA ’98, nume dat în 1913 de J. Azorín grupării de scriitori (M. Unamuno, Azorín, Pío Baroja, R. Maetzu și A. Machado) care, pornind de la dezastrul militar suferit în Cuba de către spanioli, în 1898, au analizat istoria, realitățile și valorile Spaniei într-o viziune demistificatoare, încercând să depășească izolarea politică și culturală a țării.

Intrare: generație
generație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular generație generația
plural generații generațiile
genitiv-dativ singular generații generației
plural generații generațiilor
vocativ singular
plural
generațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular generațiune generațiunea
plural generațiuni generațiunile
genitiv-dativ singular generațiuni generațiunii
plural generațiuni generațiunilor
vocativ singular
plural

generație generațiune

  • 1. Totalitatea oamenilor care au aproximativ aceeași vârstă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217.
      surse: DLRLC
    • Anii curgeau și ca un flux necontenit de valuri, nesimțit, generațiile vechi împingeau pe cele noi. ANGHEL, PR. 78.
      surse: DLRLC
    • Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • poetic Pe malul Oltului... se ivesc și dispar generații, mereu repetate, de sălcii. BOGZA, C. O. 211.
        surse: DLRLC
      • poetic Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mînăstirii în cadență îl izbesc. ALEXANDRESCU, P. 132.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • diferențiere biologie Grupare de indivizi având aceeași filiație.
      surse: DN
  • 3. Funcțiune prin care ființele vii se reproduc.
    surse: DN sinonime: reproducere
    • 3.1. (în) sintagmă Teoria generației spontanee = teorie naivă conform căreia din materii minerale sau organice în descompunere pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 4. Grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată.
    surse: MDN '00

etimologie: