15 definiții pentru genealogie ghenealoghie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia.

GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. généalogie, lat. genealogia.

genealogie sf [At: CANTEMIR, HR. 26 / V: (înv) ghenealoghie / P: ~ne-a~ / Pl: ~ii / E: fr généalogie, lat genealogia, ngr γενεαλογια] 1 Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante) făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. 2 Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. 3 Filiație existentă între membrii unei familii. corectată

GENEALOGÍE, genealogii, s. f. Înșirare sistematică, în ordine descendentă sau ascendentă, a membrilor unei familii, pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire. De zece ani mă pisezi cu genealogiile. C. PETRESCU, A. R. 26. ♦ Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu întocmirea de genealogii. – Pronunțat: -ne-a-.

GENEALOGÍE s.f. Tablou care reprezintă filiația unei familii; înșiruire sistematică a strămoșilor, a înaintașilor care formează filiația unei familii. ♦ Disciplină care studiază filiația familiilor. [Pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. généalogie < gr. genealogia < genos – generație, logos – știință].

GENEALOGÍE s. f. 1. ordine cronologică a ascendenței membrilor unei familii, a unui neam etc.; filiație. 2. disciplină auxiliară a istoriei care studiază filiația familiilor domnitoare, nobiliare etc. (< fr. généalogie, lat. genealogia)

GENEALOGÍE ~i f. 1) Filiație a membrilor unei familii, de diferite generații, în funcție de gradul lor de rudenie. 2) Reprezentare într-un tablou, într-un grafic a unei astfel de filiații. 3) Știință care se ocupă cu studiul diferitelor filiații; istorie a neamului. /<fr. généalogie, lat. genealogia

genealogie f. 1. spița neamului, șir de străbuni cari stabilesc o filiațiune; 2. arta de a cunoaște originea și filiațiunea familiilor.

*genealogíe f. (vgr. genealogía, d. genea, generațiune, și lógos, cuvînt. V. gen). Filiațiune, șiru, (numărarea) strămoșilor cuĭva, spița neamuluĭ.

ghenealoghie sf vz genealogie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

genealogíe (-ne-a-) s. f., art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile

genealogíe s. f. (sil. -ne-a-), art. genealogía, g.-d. art. genealogíei; pl. genealogíi, art. genealogíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GENEALOGÍE s. (înv.) spiță. (A stabili ~ cuiva.)

GENEALOGIE s. (înv.) spiță. (A stabili ~ cuiva.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GENEA- „familie, neam, rasă”. ◊ gr. genea „neam, generație” > fr. généa-, germ. id., engl. id. > rom. genea-.~geneză (v. -geneză), s. f., partenogeneză*; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină auxiliară istoriei care studiază atît filiația diferitelor familii nobiliare sau dinastice, cît și legăturile dintre ele. 2. Originea, descendența și procesul de evoluție istorică a organismelor.

Intrare: genealogie
genealogie substantiv feminin
  • silabație: ge-ne-a-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genealogie
  • genealogia
plural
  • genealogii
  • genealogiile
genitiv-dativ singular
  • genealogii
  • genealogiei
plural
  • genealogii
  • genealogiilor
vocativ singular
plural
ghenealoghie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

genealogie ghenealoghie

  • 1. Urmărire sistematică a filiației existente între membrii unei familii (marcante), făcută pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: filiație spiță
    • diferențiere Înșirare sistematică, în ordine descendentă sau ascendentă, a membrilor unei familii, pentru a stabili originea și gradul lor de înrudire.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De zece ani mă pisezi cu genealogiile. C. PETRESCU, A. R. 26.
        surse: DLRLC
    • diferențiere Tablou care reprezintă filiația unei familii; înșiruire sistematică a strămoșilor, a înaintașilor care formează filiația unei familii.
      surse: DN
    • 1.1. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu întocmirea unor astfel de filiații și legături pentru familiile domnitoare, nobiliare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: