9 definiții pentru gemulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEMÚLĂ, gemule, s. f. 1. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. 2. (Genet.) Particulă celulară ipotetică în care se concentrează proprietățile organismului, asigurând transmiterea lor la descendenți. 3. (Anat.) Excrescență protoplasmatică mică pe ramurile unei dendrite la punctul de contact cu sinapsa. – Din fr. gemmule.

gemu1 sf [At: CANTEMIR, IST. 122 / Pl: (rar) ~uri / E: pbl geme] (Îvr) Geamăt.

gemu2 sf [At: LTR / Pl: ~le / E: fr gemmule] 1 (Bot) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. 2 (Zlg) Organ prin care se înmulțesc spongierii.

GEMÚLĂ, gemule, s. f. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. – Din fr. gemmule.

GEMÚLĂ s.f. 1. (Biol.) Parte componentă a embrionului la plante, alcătuită dintr-un buchet de frunzișoare învelite într-o teacă protectoare; muguraș. ♦ Formație rotundă prin care spongierii se înmulțesc asexuat. 2. (Genet.) Particulă celulară ipotetică, în care, după Darwin, se concentrează proprietățile viitorului organism. [< fr. gemmule, cf. lat. gemmula].

GEMÚLĂ s. f. 1. parte componentă a embrionului la plante, dintr-un buchet de frunzișoare învelite într-o teacă protectoare. 2. masă sferică, de celule nedife-rențiate, prin care spongierii se înmulțesc asexuat. 3. muguraș reproducător imaginat de Darwin pentru a explica ereditatea. (< fr. gemmule, lat. gemmula)

*gémulă f., pl. e (lat. gémmula, dim. d. gemma, boboc). Bot. Colț (primu mugur al planteĭ cînd se dezvoltă din sămînță).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gémulă s. f., g.-d. art. gémulei; pl. gémule

gémulă s. f., g.-d. art. gémulei; pl. gémule

Intrare: gemulă
  • pronunție: gemulă, gemu
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gemulă
  • gemula
plural
  • gemule
  • gemulele
genitiv-dativ singular
  • gemule
  • gemulei
plural
  • gemule
  • gemulelor
vocativ singular
plural

gemulă

  • 1. botanică Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: muguraș
    • 1.1. zoologie Organ prin care se înmulțesc spongierii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. genetică Particulă celulară ipotetică în care se concentrează proprietățile organismului, asigurând transmiterea lor la descendenți.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. anatomie Excrescență protoplasmatică mică pe ramurile unei dendrite la punctul de contact cu sinapsa.
    surse: DEX '09

etimologie: