GEMULĂ, gemule, s. f. 1. (Bot.) Parte a embrionului vegetal, rudiment de tulpină. ♦ (Zool.) Organ prin care se înmulțesc spongierii. 2. (Genet.) Particulă celulară ipotetică în care se concentrează proprietățile organismului, asigurând transmiterea lor la descendenți. 3. (Anat.) Excrescență protoplasmatică mică pe ramurile unei dendrite la punctul de contact cu sinapsa. – Din fr. gemmule.