15 definiții pentru geminație geminațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. Îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio.

geminație sf [At: CADE / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr gémination, lat geminatio] 1 (Liv) Îmbinare în perechi. 2 (Lin) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. 3 Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt pentru a-i spori expresivitatea.

GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. (Livr.) îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio.

GEMINÁȚIE, geminații, s. f. Stare a ceea ce este îngemănat, dispus în pereche, împerechere.

GEMINÁȚIE s.f. Împerechere, îmbinare de două elemente. ♦ Dublare a unei consoane; anadiploză. [Gen. -iei, var. geminațiune s.f. / cf. fr. Gémination, lat. geminatio].

GEMINÁȚIE s. f. 1. împerechere, îmbinare a două elemente. ◊ dublare a unei consoane. 2. anadiploză. (< fr. gémination, lat. geminatio)

geminațiune sf vz geminație

GEMINAȚIÚNE s.f. v. geminație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gemináție (-ți-e) s. f., art. gemináția (-ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (-ți-i-)

gemináție s. f. (sil. -ți-e), art. gemináția (sil. -ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GEMINÁȚIE s. v. împerechere, îngemănare.

geminație s. v. ÎMPERECHERE. ÎNGEMĂNARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GEMINÁȚIE s. f. (cf. fr. gémination, lat. geminatio „dublare”): lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită; dublare a consoanei în pronunțare, reduplicare a sunetului pentru a da cuvântului o anumită valoare stilistică. Astfel, în enunțul „Floarea era rrroșie”, cuvântul cu sunetul r reduplicat capătă o valoare stilistică de superlativ absolut.

geminație (lat. geminatio „repetiție”), sin. anadiploză.

Intrare: geminație
geminație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geminație
  • geminația
plural
  • geminații
  • geminațiile
genitiv-dativ singular
  • geminații
  • geminației
plural
  • geminații
  • geminațiilor
vocativ singular
plural
geminațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geminațiune
  • geminațiunea
plural
  • geminațiuni
  • geminațiunile
genitiv-dativ singular
  • geminațiuni
  • geminațiunii
plural
  • geminațiuni
  • geminațiunilor
vocativ singular
plural

geminație geminațiune

etimologie: