15 definiții pentru geminație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. Îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio.

geminație sf [At: CADE / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr gémination, lat geminatio] 1 (Liv) Îmbinare în perechi. 2 (Lin) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. 3 Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt pentru a-i spori expresivitatea.

GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. (Livr.) îmbinare în perechi; împerechere. 2. (Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio.

GEMINÁȚIE, geminații, s. f. Stare a ceea ce este îngemănat, dispus în pereche, împerechere.

GEMINÁȚIE s.f. Împerechere, îmbinare de două elemente. ♦ Dublare a unei consoane; anadiploză. [Gen. -iei, var. geminațiune s.f. / cf. fr. Gémination, lat. geminatio].

GEMINÁȚIE s. f. 1. împerechere, îmbinare a două elemente. ◊ dublare a unei consoane. 2. anadiploză. (< fr. gémination, lat. geminatio)

GEMINAȚIÚNE s.f. v. geminație.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

geminație (-ți-e) s. f., art. geminația (-ți-a), g.-d. art. geminației; pl. geminații, art. geminațiile (-ți-i-)

gemináție s. f. (sil. -ți-e), art. gemináția (sil. -ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GEMINÁȚIE s. v. împerechere, îngemănare.

geminație s. v. ÎMPERECHERE. ÎNGEMĂNARE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GEMINÁȚIE s. f. (cf. fr. gémination, lat. geminatio „dublare”): lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită; dublare a consoanei în pronunțare, reduplicare a sunetului pentru a da cuvântului o anumită valoare stilistică. Astfel, în enunțul „Floarea era rrroșie”, cuvântul cu sunetul r reduplicat capătă o valoare stilistică de superlativ absolut.

geminație (lat. geminatio „repetiție”), sin. anadiploză.

Intrare: geminație
geminație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geminație
  • geminația
plural
  • geminații
  • geminațiile
genitiv-dativ singular
  • geminații
  • geminației
plural
  • geminații
  • geminațiilor
vocativ singular
plural
geminațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geminațiune
  • geminațiunea
plural
  • geminațiuni
  • geminațiunile
genitiv-dativ singular
  • geminațiuni
  • geminațiunii
plural
  • geminațiuni
  • geminațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

geminație, geminațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.