3 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEANTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.

GEANTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.

geantă1 sf [At: DOC. (1790), ap. ȘIO / Pl: genți, (înv) ~te, gente / E: tc čanta] 1 Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă mai ales dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc. Si: (înv) tașcă Cf servietă. 2 Poșetă. 3 (Înv) Cartușieră.

GEANTĂ, genți, s. f. Obiect de piele, de pînză rezistentă sau de alt material, de obicei în formă dreptunghiulară, pentru purtat acte, cărți, corespondență etc.; servietă. Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. ♦ Poșetă.

GEANTĂ genți f. 1) Obiect, de obicei de formă dreptunghiulară, cu mâner și închizătoare, confecționat din piele sau din alt material, în care se poartă cărți, caiete sau hârtie de tot felul; servietă. 2) Obiect de acest fel, dar mai mic, în care femeile poartă banii și accesorii de toaletă; poșetă. [G.-D. genții] /<turc. çanta

geantă f. 1. geamantan mic pentru scrisori; 2. cartușieră: o geantă de vânători plină de fișicuri AL. [Turc. DJANTA].

geántă f., pl. gente și gențĭ (turc. čanta și ğanta, geantă; ngr. dziánta, bg. sîrb. čanta). Geamantan mic de pele, ca cela în care vînătoriĭ duc vînatu, curieriĭ scrisorile, baniĭ ș. a. și care se poartă atîrnat de umăr c’o curea orĭ are două toarte și se ține în mînă. Mold. Ghĭozdan școlăresc. V. cartușieră, tașcă, zăgîrnă.

JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geantă s. f.] – Din fr. jante.

jantă2 sf [At: LTR / V: gea~ / Pl: ~te / E: fr jante] 1 Parte exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., care permite montarea pe roată a unui pneu. 2 (Îe) A rămâne (sau a fi) pe ~ A avea cauciucul dezumflat. 3 (Fam; îae) A rămâne fără bani.

JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geantă s. f.] – Din fr. jante.[1]

  1. Forma de pl. jenți (utilizată pe scară largă, prin contaminare de la geantă, genți) este greșită. — gall

JANTĂ, jante, s. f. Partea exterioară, circulară a unei roți (pe care se montează anvelopa la automobile, biciclete etc). V. obadă.Expr. A fi (sau a rămîne) pe jantă = (despre automobile, biciclete etc.) a avea cauciucul dezumflat; (familiar; despre oameni) a rămîne fără bani, a fi în pană de bani.

JANTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămîne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămîne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].

JANTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)

JANTĂ ~e f. Parte în formă de cerc a roții unui vehicul, pe care se montează pneurile. [G.-D. jantei] /<fr. jante

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

geantă (poșetă; servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți

geantă (servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți

geantă (servietă) s. f., g.-d. art. genții; pl. genți

+geantă-plic s. f., g.-d. art. genții-plic; pl. genți-plic

jantă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante

jantă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante

jantă (tehn.) s. f., g.-d. art. jantei; pl. jante

jantă (la vehicul, nu: geantă), pl. jante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GEANTĂ s. v. jantă. (~ a roții unei mașini.)

GEANTĂ s. 1. v. servietă. 2. v. poșetă. 3. v. tașcă.

GEANTĂ s. jantă. (~ a roții unei mașini.)

GEANTĂ s. 1. mapă, servietă. (Ține dosarele în ~.) 2. poșetă. (Scoate rujul din ~.) 3. tașcă. (Vînătorul purta o ~.)

JANTĂ s. geantă. (Jantă a roții unei mașini.)

jantă s.f. 1 (auto) ‹rar› obadă. Jantele mașinii sunt din oțel inoxidabil. 2 (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

JANTĂ s. geantă. (~ a roții unei mașini.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

geantă (genți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta.

geantă (genți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a rămâne lefter / pe geantă expr. a rămâne fără bani; a-și pierde averea.

pe geantă / jantă expr. rămas fără un ban, lefter

Intrare: geantă
substantiv feminin (F65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geantă
  • geanta
plural
  • genți
  • gențile
genitiv-dativ singular
  • genți
  • genții
plural
  • genți
  • genților
vocativ singular
plural
Intrare: geantă-plic
geantă-plic substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geantă-plic
  • geanta-plic
plural
  • genți-plic
  • gențile-plic
genitiv-dativ singular
  • genți-plic
  • genții-plic
plural
  • genți-plic
  • genților-plic
vocativ singular
plural
Intrare: jantă (tehn.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jantă
  • janta
plural
  • jante
  • jantele
genitiv-dativ singular
  • jante
  • jantei
plural
  • jante
  • jantelor
vocativ singular
  • jantă
  • janto
plural
  • jantelor
substantiv feminin (F65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geantă
  • geanta
plural
  • genți
  • gențile
genitiv-dativ singular
  • genți
  • genții
plural
  • genți
  • genților
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

geantă, gențisubstantiv feminin

  • 1. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. DLRLC
    • format_quote S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. DLRLC
    • format_quote Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. DLRLC
    • 1.1. Poșetă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: poșetă
etimologie:

jantă, jantesubstantiv feminin

  • 1. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: obadă
    • chat_bubble A rămâne (sau a fi) pe jantă = a avea cauciucul dezumflat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble familiar A rămâne (sau a fi) pe jantă = a rămâne fără bani, a fi lefter. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii