2 intrări

Articole pe această temă:

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

geantă1 sf [At: DOC. (1790), ap. ȘIO / Pl: genți, (înv) ~te, gente / E: tc čanta] 1 Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă mai ales dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc. Si: (înv) tașcă Cf servietă. 2 Poșetă. 3 (Înv) Cartușieră.

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect de piele, de pînză rezistentă sau de alt material, de obicei în formă dreptunghiulară, pentru purtat acte, cărți, corespondență etc.; servietă. Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. ♦ Poșetă.

GEÁNTĂ genți f. 1) Obiect, de obicei de formă dreptunghiulară, cu mâner și închizătoare, confecționat din piele sau din alt material, în care se poartă cărți, caiete sau hârtie de tot felul; servietă. 2) Obiect de acest fel, dar mai mic, în care femeile poartă banii și accesorii de toaletă; poșetă. [G.-D. genții] /<turc. çanta

geantă f. 1. geamantan mic pentru scrisori; 2. cartușieră: o geantă de vânători plină de fișicuri AL. [Turc. DJANTA].

geántă f., pl. gente și gențĭ (turc. čanta și ğanta, geantă; ngr. dziánta, bg. sîrb. čanta). Geamantan mic de pele, ca cela în care vînătoriĭ duc vînatu, curieriĭ scrisorile, baniĭ ș. a. și care se poartă atîrnat de umăr c’o curea orĭ are două toarte și se ține în mînă. Mold. Ghĭozdan școlăresc. V. cartușieră, tașcă, zăgîrnă.

jantă1 sf [At: H XVII, 232 / Pl: ~te / E: ns cf mg zsana „femeie certăreață”] (Reg) Femeie rea.

jantă2 sf [At: LTR / V: gea~ / Pl: ~te / E: fr jante] 1 Parte exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., care permite montarea pe roată a unui pneu. 2 (Îe) A rămâne (sau a fi) pe ~ A avea cauciucul dezumflat. 3 (Fam; îae) A rămâne fără bani.

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.[1]

  1. Forma de pl. jenți (utilizată pe scară largă, prin contaminare de la geantă, genți) este greșită. — gall

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară, circulară a unei roți (pe care se montează anvelopa la automobile, biciclete etc). V. obadă.Expr. A fi (sau a rămîne) pe jantă = (despre automobile, biciclete etc.) a avea cauciucul dezumflat; (familiar; despre oameni) a rămîne fără bani, a fi în pană de bani.

JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].

JÁNTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)

JÁNTĂ ~e f. Parte în formă de cerc a roții unui vehicul, pe care se montează pneurile. [G.-D. jantei] /<fr. jante


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți

geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți

geantă («pungă»), pl. genți

arată toate definițiile

Intrare: geantă
substantiv feminin (F65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geantă
  • geanta
plural
  • genți
  • gențile
genitiv-dativ singular
  • genți
  • genții
plural
  • genți
  • genților
vocativ singular
plural
Intrare: jantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jantă
  • janta
plural
  • jante
  • jantele
genitiv-dativ singular
  • jante
  • jantei
plural
  • jante
  • jantelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geantă
  • geanta
plural
  • genți
  • gențile
genitiv-dativ singular
  • genți
  • genții
plural
  • genți
  • genților
vocativ singular
plural

geantă

  • 1. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: servietă diminutive: gentuliță gentuță 3 exemple
    exemple
    • Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139.
      surse: DLRLC
    • S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82.
      surse: DLRLC
    • Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360.
      surse: DLRLC

etimologie:

jantă geantă

  • 1. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: obadă
    • 1.1. expresie A rămâne (sau a fi) pe jantă = a avea cauciucul dezumflat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. expresie familiar A rămâne (sau a fi) pe jantă = a rămâne fără bani, a fi lefter.
      surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: