10 definiții pentru geanabet gianabet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

geanabet sm [At: CARAGIALE, M. 164 / V: gia~ / Pl: ~eți[1] / E: srb čenabet, tc ğenabet] (Mun; înv; fam) Imbecil.

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism rar; Munt.) Om rău, afurisit. A ajuns bietul turc de bătaia de joc a geanabeților și a capsomanilor. CARAGIALE, O. VII 110.

GEANABÉT, geanabeți, s. m. (Turcism) Om rău, afurisit. – Tc. cenabet „impur, mizerabil”.

geanabet m. Munt. om rău, afurisit. [Turc. DJENABET].

geanabét m. (turc. ğenabet, om impur; sîrb. ğenabet). Munt. Fam. Ignorant, imbecil, gogoman.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geanabét (rar) (gea-) s. m., pl. geanabéți

geanabét s. m. (sil. gea-), pl. geanabéți


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

geanabét (geanabéți), s. m. – Tont, prost, netot. – Var. genabet. Tc. cenabet „om necurat” (Șeineanu, II, 187; Ronzevalle 70), cf. ngr. τζαναμπέτης, alb. șb. ğenabet, bg. dženabet.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

geanabet, geanabeți s. m. 1. polițist. 2. gardian.

Intrare: geanabet
  • silabație: gea-na-bet info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geanabet
  • geanabetul
  • geanabetu‑
plural
  • geanabeți
  • geanabeții
genitiv-dativ singular
  • geanabet
  • geanabetului
plural
  • geanabeți
  • geanabeților
vocativ singular
  • geanabetule
  • geanabete
plural
  • geanabeților
gianabet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geanabet gianabet

etimologie: