geamantan sn [At: ALECSANDRI, T. 114 / V: (reg) ~ndan, gem~, gemandan / Pl: ~e / E: tc ğamandan, cf ngr τζαμανδανυ] Cufăr portabil din piele, carton, material plastic etc., în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie Si: valiză.

GEAMANTAN, geamantane, s. n. Cufăr portabil (de carton presat, de piele, de fibră Vulcan sau de pînză), în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie; valiză. Singura lui avere, pe care o așezase într-un colț de odăiță săracă, era un geamantan. SADOVEANU, E. 132. Rămîi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! TOPÎRCEANU, B. 61. Începe a-mi scotoci prin trăsură și prin geamantan. GHICA, S. A. 98. – Variantă: (Mold.) geamandan (ALECSANDRI, T. I 371) s. n.

GEAMANTAN ~e n. Obiect de bagaj portabil, de formă dreptunghiulară și relativ plată, cu încuietoare, confecționat dintr-un material ușor (carton, piele, plastic etc.); valiză. * A-și face ~ul a) a-și aranja lucrurile în geamantan; b) a se pregăti de drum. /<ngr. tzamantáni, turc. camadan

geamantan n. sac de piele în care se pun lucruri de drum (în Mold. vorba sună geamandan): slugi ies din casă purtând geamandanuri, cutii AL. [Turc. DJAMADAN (din DJAMÈ, haine, și DAN, conținând)].

geamantán n., pl. e (turc. ğamadan, ğamedan, d. pers. ğamedan [d. ğame, haĭnă, și dan, purtător]; ngr. dzamantani [de unde și rom. -antan îld. -atan], bg. sîrb. ğamadan, rus. čemodán. V. ghĭozdan). Vest. Geantă maĭ mare care se poartă c’o singură mînă în călătorie. – În est gemandan. V. cufăr.

geamandan sn vz geamantan

gemandan sn vz geamantan

gemantan sn vz geamantan

gemandán, V. geamantan.

geamantan s. n., pl. geamantane

geamantan s. n., pl. geamantane

geamantan s. n. (sil. gea-), pl. geamantane

geamantan

geamantan.

GEAMANTAN s. valiză, (pop.) cufăr.

GEAMANTAN s. valiză, (pop.) cufăr.

geamantan (geamantane), s. n. – Valiză. – Var. ge(a)mandan. Tc. camadań (Meyer 79; Șeineanu, II, 186; Roesler 610; Lokotsch 652), în parte prin intermediul ngr. τζαμαντάνι, cf. alb. ğamandan, rus. čemodan.

doi la geamantan expr. chinez.