14 definiții pentru gazometru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz2 care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul2 de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz2 care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul2 de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.

gazometru sn [At: IOANOVICI, TEHN. 22 / Pl: ~re / E: fr gazomètre] (Teh) 1 Rezervor în care se înmagazinează gazul1 de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. 2 Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz1 care trece printr-o conductă.

GAZOMÉTRU, gazometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz (mai ales gaz de iluminat sau gaz metan) care trece printr-o conductă. 2. (Învechit) Rezervor în care se înmagazinează gazul înainte de a fi folosit și din care este distribuit apoi consumatorului, la o presiune regulată.

GAZOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea cantității de gaz care străbate o conductă. 2. Rezervor pentru înmagazinarea de gaze și de distribuire a lor sub presiune constantă. [< fr. gazomètre].

GAZOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea contității de gaze care străbat o conductă. 2. rezervor pentru înmagazinarea și distribuirea gazelor sub presiune constantă. (< fr. gazomètre)

GAZOMÉTRU ~e n. Aparat pentru reglarea presiunii și măsurarea debitului de gaz într-o conductă; contor de gaz. /<fr. gazometre

gazometru n. 1. instrument de măsurat cantitatea de gaz întrebuințată într’o operațiune chimică; 2. aparat ce indică cantitatea de gaz ce arde într’un local.

*gazométru n., pl. e (gaz și metru, cuv. creat de Lavoisier). Aparat de măsurat cantitatea de gaz întrebuințată. Aparat de măsurat volumu gazuluĭ dintr’un rezervoriŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gazométru (-me-tru) s. n., art. gazométrul; pl. gazométre

gazométru s. n. (sil. -tru), art. gazométrul; pl. gazométre


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gazometru, gazometre s. f. fese de femeie.

a da cu gazometrul de pământ expr. (iron.d. femei) a avea picioare scurte.

a-și târî gazometrul expr. (iron.d. femei) a avea picioare scurte.

Intrare: gazometru
gazometru substantiv neutru
  • silabație: -me-tru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gazometru
  • gazometrul
  • gazometru‑
plural
  • gazometre
  • gazometrele
genitiv-dativ singular
  • gazometru
  • gazometrului
plural
  • gazometre
  • gazometrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gazometru

  • 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz (1.) care trece printr-o conductă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul (1.) de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: