gazogen sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr gazogène] (Teh) 1-2 Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid în gaz¹ combustibil. 3 (Teh) Generator de gaz¹. 4 Rezervor metalic (cu capac în formă de clopot), în care se înmagazinează diferite gaze. 5 (Iuz) Aparat (în formă de sifon) cu ajutorul căruia se prepară în casă apa gazoasă.

GAZOGEN, gazogene, s. n. Aparat sau instalație folosită pentru transformarea unui combustibil solid (cărbune, cocs, lemn, turbă) prin ardere incompletă în gaze combustibile (întrebuințate la alimentarea motoarelor cu explozie, la arderea în cuptoare industriale sau pentru consumul casnic); generator de gaz. Gazogen pentru gaz de apă. Gazogen cu mers rapid.

GAZOGEN, -Ă adj. Care emană, care produce gaze. // s.n. Aparat care transformă un combustibil solid în combustibil gazos. [< fr. gazogène, cf. fr. gaz, gr. gennan – a produce].

GAZOGEN, -Ă I adj. care emană gaze. II. s. n. aparat, instalație pentru gazificarea combustibililor solizi (cărbuni, lemn). (< fr. gazogène)

GAZOGEN ~e n. Aparat pentru transformarea unui combustibil solid în combustibil gazos. /<fr. gazogene

*gazogén, -ă adj. (d. gaz și -gen din idrogen). Se zice despre orĭ-ce aparat care produce gaz, maĭ ales apă gazoasă de băut. S. n., pl. e. Un gazogen.

gazogen s. n., pl. gazogene

*gazogen s. n., pl. gazogene

gazogen s. n., pl. gazogene

GAZOGEN s. (TEHN.) generator de gaz.