GÂTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță.

gătat, ~ă a vz gătit²

gătit², ~ă a [At: CREANGĂ, A. 123 / V: (reg) ~tat / Pl: ~iți, ~e / E: găti] 1 (D. mâncăruri) Preparat (la foc). 2 Îmbrăcat frumos, îngrijit, dichisit. 3 (Reg) Care a fost sfârșit, isprăvit. 4 (Pop) Pregătit.

gâtiță sf [At: ALECSANDRI, T. 38 / Pl: ~țe / E: gât + -iță] 1 (Mol) Gâtlej (1). 2 (Reg) Femeie cu gâtul lung și gol.

GĂTIT I. adj. p. GĂTI. 1 Pregătit preparat ¶ 2 🍽 Preparat la foc (despre bucate) ¶ 3 👕 Înpodobit, dichisit. II. sbst. 👕 Faptul de a (se) găti.

GÂTIȚĂ, gâtițe, s. f. (Reg. și fam.) Gâtlej. – Gât + suf. -iță.

GĂTAT, -Ă adj. v. gătit.

GĂTIT, -Ă, gătiți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Îmbrăcat (frumos), împodobit, dichisit. Fetele erau cu capetele goale gătite cu flori de grădină. SADOVEANU, O. VII 60. Ard vesele flăcări pe vatră; Și-ai casei, la masă, gătiți, Vin oaspeți, și cînele latră. COȘBUC, P. II 46. Flăcăii, gătiți frumos, ca în zi de sărbătoare, foiau prin sat. CREANGĂ, A. 123. ◊ Fig. Bulevardul gării se întinde către inima orașului, curat și gătit cu tei. SAHIA, N. 54. 2. (Despre mîncări) Preparat, pregătit (la foc). Mama lui Abu-Hasan, pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mîncări: niște porumbei gătiți cu zarzavaturi și cu orez, apoi o gîscă la tavă și pe urmă un clapon fript. CARAGIALE, O. III 63. – Variantă: (Transilv., 1) gătat, -ă (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 424) adj.

GÎTIȚĂ, gîtițe, s. f. (Mold., adesea glumeț) Gîtlej. Hîrîindu-și în gîtiță lacrimile s-a dus la Zailic judele, să-i împărtășească porunca stăpînului său. SADOVEANU, N. P. 147.

GÂTIȚĂ ~e f. reg. Parte inferioară a gâtului, cuprinzând faringele cu esofagul și laringele cu traheea; gâtlej; beregată. /gât + suf. ~iță

gătit a. 1. preparat; 2. împodobit; 3. copt, fiert (de bucate).

gătiță f. Mold. beregată: mi se uscă gătița AL. [V. gât].

gătit, -ă adj. Terminat. Pregătit, preparat. Ornat cu toaleta făcută: o cocoană gătită de bal.

gîtiță f., pl. e (d. gît). Beregată, gîtlej.

gătit s. n.

gâtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gâtiței; pl. gâtițe

gâtiță (reg.) s. f., g.-d. art. gâtiței; pl. gâtițe

gâtiță s. f., g.-d. art. gâtiței; pl. gâtițe

GĂTIT adj. 1. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Om ~.) 2. v. împodobit. 3. pregătit, preparat, (înv.) prefăcut. (Mâncare ~.)

GÂTIȚĂ s. v. beregată, gâtlej, laringe.

GĂTIT adj. 1. aranjat, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres, (Transilv. și Ban.) cinaș, (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Om ~.) 2. decorat, împodoiit, înfrumusețat, ornamentat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos ~.) 3. pregătit, preparat, (înv.) prefăcut. (Mîncare ~.)

gîtiță s. v. BEREGATĂ. GÎTLEJ. LARINGE.

gătat, -ă, gătați, -te, adj. – 1. Terminat. 2. Aranjat, îmbrăcat cu haine de sărbătoare: „Unde meri, mândruț, gătat?” (Memoria, 2001: 98). – Din găta.

gătat, -ă, adj. – Aranjat, îmbrăcat cu haine de sărbătoare: „Unde meri, mândruț, gătat?” (Memoria 2001: 98). – Din găta.