ganglion sn [At: ENC. VET. 98 / P: ~li-on / Pl: ~i / E: fr ganglion] Masă de celule sferică sau alungită de pe traseul unui nerv sau al unui vas limfatic Si: (pop) gâlmă, (reg) ghindură, momiță¹.

GANGLION, ganglioni, s. m. Fiecare dintre organele mici ovoide cu structură limfatică sau nervoasă, situate pe traiectul vaselor limfatice sau al nervilor senzitivi. Ganglion limfatic. ▭ Rezultatele pozitive obținute de noi prin culturile de ganglioni nervoși, de fibre nervoase, prin studiul regenerării nervoase... au aruncat lumină nouă asupra unor fenomene pînă atunci neexplicate. MARINESCU, P. A. 54. – Pronunțat: -gli-on.

GANGLION s.m. Organ mic ovoid, format din fibre nervoase sau din vase limfatice. [Pron. -gli-on. / < fr. ganglion, cf. gr. ganglion – glandă].

GANGLION s. m. formație ovoidă, din fibre nervoase sau din vase limfatice. (< fr. ganglion)

GANGLION ~i m. Formație anatomică mică, constituită dintr-o aglomerare de celule nervoase sau limfatice, situată pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv. /<fr. ganglion

ganglion n. Anat. organ ce seamănă cu un nod sau ghemușor.

*ganglión m. și n., pl. oane (vgr. gágglion). Anat. Gîlcă, unflătură în anumite puncte ale vaselor linfatice și ale nervilor și care rezultă din înlănțuirea lor.

ganglion (desp. -gli-on) s. m., pl. ganglioni

ganglion (-gli-on) s. m., pl. ganglioni

ganglion s. m. (sil. -gli-on), pl. ganglioni

GANGLION s. (ANAT.) (pop.) ghindură, momiță, (Olt. și Transilv.) dul.

GANGLION s. (ANAT.) (pop.) ghindură, momiță, (Olt. și Transilv.) dul.