17 definiții pentru momiță
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOMIȚĂ1, momițe, s. f. (Pop.) Ganglion. ♦ Spec. Glandă de la pieptul și de la gâtul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri. – Din bg. momica.
MOMIȚĂ1, momițe, s. f. (Pop.) Ganglion. ♦ Spec. Glandă de la pieptul și de la gâtul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri. – Din bg. momica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
momiță2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Nob) Momeală (1). 2 (Îe) A umbla cu chichițe și -țe A înșela.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
momiță1 sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~țe / E: bg момица] 1 (Pop) Ganglion. 2 (Spc; mpl) Glandă sau ganglion de la gâtul sau de la pieptul anumitor animale, din care se prepară anumite feluri de mâncare. 3 (Reg; lpl) Măruntaie (1) de vită. 4 (Reg; lpl) Icre. 5 (Reg) Bubă. 6 (Reg) Eczemă. 7 (Pfm) Testicule.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOMIȚĂ2, momițe, s. f. (Mai ales la pl.) Glande de la pieptul sau de la gîtul vitelor, din care se prepară anumite feluri de mîncare. Venea lumea din mahala... pentru fleici și momițe. PAS, Z. I 171.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) momíță f., pl. e (bg. momici). Munt. Glandă (mură) din josu gîtuluĭ la mel saŭ la vițel, care pentru uniĭ e o mîncare delicată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
momiță (ganglion; produs de măcelărie; maimuță) (pop., reg.) s. f., g.-d. art. momiței; pl. momițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
momiță (ganglion, produs de măcelărie) (pop.) s. f., g.-d. art. momiței; pl. momițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
momiță (anat.) s. f., g.-d. art. momiței; pl. momițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOMIȚĂ s. v. ganglion.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
momiță s. v. GANGLION.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOMIȚE s. pl. (ANAT.) (pop.) mure (pl.). (~ la grătar.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
momițe s. pl. (ANAT.) (pop.) mure (pl.) (~ la grătar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
momiță (momițe), s. f. – Ganglioni de animale din care se pregătesc mîncăruri. Bg. momici (Candrea; Conev 90). Der. din sb. micina „tumoare” (Cihac, II, 202) nu pare posibilă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
MOMIȚĂ, momițe, s.f. (În special la pl.) Glande situate în zona pieptului și a gâtului la animale tinere; în gastronomie, momițele de vițel și cele de miel sunt utilizate pentru realizarea de preparate rafinate.
- sursa: DGE (2003)
- adăugată de gal
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOMÍȚĂ1 s. f. 1. (Popular) Ganglion. Cf. BIANU, D. S. ♦ S p e c. (Mai ales la pl.) Ganglion, glandă de la pieptul sau de la gîtul anumitor animale, din care se prepară unele feluri de mîncare. Momiță de miel. POLIZU, cf. COSTINESCU. Chefuri cu fleici, cu frigărui de momițe și cu tarafuri de lăutari. I. BOTEZ, B. I, 16. Momițele sînt ghindurile din jurul gîtului de la vite (ganglioni) amestecate cu alte măruntaie. VOICULESCU, L. 221, cf. ENC. AGR. Venea lumea din mahala și de mai departe pentru fleici și momițe și ficat. PAS, Z. I, 171. Ițele momițele, treanca fedeleșile (Punga cu bani). PĂSCULESCU, P. 96, cf. 83. ♦ (Regional, la pl.) Măruntaie (I 1) de vită. Cf. CHiRiȚESCU, GR. 252. ♦ (Regional, la pl.) Icre (Deda-Reghin). MAT. DIALECT, I, 182. Cînd am spintecat mreana am văzut că-i plină de momițe. ib. 2. (Regional) Bubă, eczemă. Com. din ORAVIȚA. – Pl.: momițe. – Din bg. момица.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOMÍȚĂ2 s. f. (Neobișnuit) Momeală (1). Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. ◊ E x p r. A umbla cu chichițe și momițe = a căuta, prin diferite șiretlicuri, să înșeli pe cineva. Cf. ZANNE, P. III, 105, SCRIBAN, D. – Pl.: momițe. – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOMÍȚĂ3 s. f. v. moimiță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |