GAMBETĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din n. pr. Gambetta.

gambetă sf [At: DN / Pl: ~te / E: Gambetta] Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte Si: melon.

GAMBETĂ, gambete, s. f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota ovală și borurile ușor răsfrânte; melon. – Din Gambetta (n. pr.).

GAMBETĂ, gambete, s. f. (Învechit) Pălărie bărbătească de fetru tare, cu calotă ovală și cu borurile ușor răsfrînte, care se purta mai ales la ținuta de ceremonii. Purta gambetă văru-meu Niculae Dimozel, dirigintele poștei. STANCU, D. 241.

GAMBETĂ s.f. Pălărie bărbătească de fetru, tare, cu calota ovală și borurile răsfrînte pe margine; melon. [< Gambetta – om politic francez].

GAMBETĂ s. f. pălărie bărbătească de fetru, tare, cu calotă ovală și borurile răsfrânte pe margine; melon. (cf. Gambetta)

GAMBETĂ ~e f. Pălărie bărbătească din fetru tare, cu calota rotundă, bombată, și cu boruri înguste, îndoite în sus; melon. /Din Gambetta n. pr.

gambetă s. f., g.-d. art. gambetei; pl. gambete

gambetă s. f., g.-d. art. gambetei; pl. gambete

gambetă s. f., pl. gambete

GAMBETĂ s. melon. (Poartă pe cap o ~.)

GAMBETĂ s. melon. (Poartă pe cap o ~.)

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

gambetă, gambete s. f. (glum., înv.) cap.

a fi răcit la gambetă expr. (iron., înv.) a fi aiurit, a fi ușor dezaxat.

a răci la gambetă expr. a se zăpăci, a fi năuc.