16 definiții pentru gâlmă

Explicative DEX

GÂLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl’ŭmŭ.

GÂLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl’ŭmŭ.

gâlmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67/2 / V: hâ~, hâlm, holm sn / Pl: ~me / E: slv хлъмъ] 1 (Înv) Dâmb. 2 (Pop) Umflătură. 3 (Pop) Ganglion.

❍ GÎLMĂ (pl. -me) sf. 1 🌐 Dîlmă, hîlm, dîmb, movilă: la poalele Bucegilor se ridică line blînde, iute prefăcute în gîlme păduroase (N.-UR.) 2 pr. ext. Umflătură noduroasă pe un copac sau pe corpul unui animal (R.-COD.) [comp. HÎLM].

GÎLMĂ, gîlme, s. f. 1. Dîmb, movilă, gorgan. 2. Umflătură, gîlcă. Locurile de unde pornesc tufele... sînt mai dezvoltate, umflate ca niște gîlme, iar frunzele mai reduse. SĂVULESCU, M. U. II 371.

GÎLMĂ, gîlme, s. f. 1. Dîmb, movilă. 2. Umflătură, gîlcă. – Slav (v. sl. chlŭmŭ).

gîlmă f., pl. e (cp. cu vind. gúlma-s, tumoare. Wld. 268 și 270. V. jolnă și maglă 1). Dîlmă, deal izolat. Tumoare, unflătură, bolfă, gîlcă, hîlmă. Fig. Iron. Om prost (adică „ceva gogoneț, ca o bubă, ca o gogoașă”. Cp. cu gogleț).

Ortografice DOOM

gâlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlmei; pl. gâlme

gâlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gâlmei; pl. gâlme

gâlmă s. f., g.-d. art. gâlmei; pl. gâlme

Etimologice

gîlmă (gîlme), s. f. – 1. Colină, dîmb, coastă. – 2. Umflătură, gîlcă. – 3. Tont, prost. – Var. hîlmă, holm, halm, hîlm. Sl. chlŭmŭ „colină” (DAR). Sensul al doilea pare propriu și sl.; ultimul este poate rezultatul unei confuzii cu bg. glamav „tont”. Der. hîlmos (var. homuros), adj. (abrupt, accidentat); hîlmui, vb. (a îngrămădi); ghelmea, s. f. (mal abrupt); dîlm, s. n. (mal abrupt), rezultat din încrucișarea cu dîmb.

Argou

gâlmă, gâlme s. f. (peior.) om lipsit de personalitate / influențabil

Sinonime

GÂLMĂ s. v. gâlcă, umflătură.

gîlmă s. v. GÎLCĂ. UMFLĂTURĂ.

Arhaisme și regionalisme

gấlmă, gâlme, (gâlgoi), s.f. (reg.) Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. ■ Gâlmă de apă = umflătură, gâlcă. – Din vsl. chlǔmǔ „colină” (DEX, MDA).

gâlmă, gâlme, (gâlgoi), s.f. – (reg.) Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmă de apă „umflătură, gâlcă”. – Din vsl. chlǔmǔ „colină” (DEX, MDA), dar și în relație cu gâl (onomatopee care imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.

gâlmă, -e, (gâlgoi), s.f. – Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmă de apă „umflătură, gâlcă”. – Din sl. chlǔmǔ, dar și în relație cu gâl (onomatopee care imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.

Intrare: gâlmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlmă
  • gâlma
plural
  • gâlme
  • gâlmele
genitiv-dativ singular
  • gâlme
  • gâlmei
plural
  • gâlme
  • gâlmelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâlmă, gâlmesubstantiv feminin

popular
  • 1. Dâmb, gorgan, movilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Umflătură (de natură patologică). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Locurile de unde pornesc tufele... sînt mai dezvoltate, umflate ca niște gîlme, iar frunzele mai reduse. SĂVULESCU, M. U. II 371. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.