gâlmă, gâlme, (gâlgoi), s.f. – (reg.) Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmă de apă „umflătură, gâlcă”. – Din vsl. chlǔmǔ „colină” (DEX, MDA), dar și în relație cu gâl (onomatopee care imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.