2 intrări

16 definiții

GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) săpat de animale pentru a le servi ca adăpost. 4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu sau secție a unui muzeu în care sunt expuse opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară). 6. Magazin în care se vând opere de artă; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balcon situat la ultimul nivel al unei săli de spectacol; (fam.) publicul de la acest balcon; p. ext. publicul care se manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.). 8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele. 9. Tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

GALERÍE, galerii, s. f. 1. Coridor subteran în formă de tunel care permite accesul minerilor la zăcământ și îngăduie executarea lucrărilor miniere. 2. Canal subteran de comunicație care face legătura între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. 3. Coridor subteran (adesea ramificat) pe care și-l sapă unele animale pentru a le servi ca adăpost. 4. Coridor lung (și boltit) situat în interiorul sau în afara unei clădiri, servind ca element de legătură sau ca loc de plimbare. 5. Muzeu, secție a unui muzeu sau sală într-o expoziție ori într-un muzeu, în care sunt expuse mai ales opere de pictură și de sculptură. ♦ Serie de tablouri expuse; p. ext. serie de portrete descrise într-o operă (literară). 6. Magazin în care se vând opere de artă; p. gener. (la pl.) magazin cu caracter universal. 7. Balconul dintr-o sală de spectacole cu mai multe nivele situat la nivelul cel mai înalt; (fam.) spectatorii de la acest balcon; p. ext. publicul care manifestă zgomotos la un spectacol, la o adunare, la o întrunire etc. ◊ Expr. A face galerie = a manifesta zgomotos în semn de aprobare, de încurajare (în cursul unui spectacol, al unei întreceri sportive etc.). 8. Bară de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele. 9. Un fel de tavă de metal care se pune în fața sobei ca să nu cadă cărbunii din sobă pe dușumea. – Din fr. galerie. Cf. it. galleria, germ. Galerie.

GALERÍE, galerii, s. f. 1. Lucrare minieră subterană, orizontală sau în pantă ușoară, de obicei în formă de tunel, care are ca scop să permită accesul minerilor la zăcămînt și să îngăduie executarea diverselor lucrări miniere. Sus, în galerii înalte, Sfredele să prind a bate Prin filoane adîncate. DEȘLIU, M. 5. Pe dreapta văii... se deschideau, în buza rîpei, gurile galeriilor de mină. DUMITRIU, N. 176. Prin galerii întunecoase, scunde, În care doar pe brînci puteam pătrunde, Se năluceau lămpașe mici Cît niște licurici. BENIUC, S. 6. 2. Canal de comunicație, de obicei îngropat în teren sau într-un masiv de zidărie sau de beton. 3. Coridor lung, adesea boltit, uneori împodobit cu ornamente, situat în interiorul sau în afara unei clădiri și care servește ca loc de trecere sau de plimbare. Noaptea umblă adesea, prin lunga-i galerie, Purtat de cine știe ce sumbră reverie. MACEDONSKI, O. I 261. Intrarăm într-o curte, suirăm o scară, trecurăm printr-o galerie, mai urcarăm două scări, pînă ajunserăm la un loc hotărît. BOLINTINEANU, O. 293. Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori de plante rare ce la umbră înfloresc. ALECSANDRI, P. III 86. ♦ Loc de trecere acoperit între două șiruri de case, avînd de obicei magazine pe ambele părți. V. pasaj. 4. Muzeu sau secție a unui muzeu, în care sînt expuse mai ales opere de pictură și sculptură. Ies dintr-o galerie de tablouri; am văzut deja atîta pictură, că mă dor ochii și-s obosit de nu mai pot. PĂUN-PINCIO, P. 101. ♦ Serie de tablouri expuse. (Fig.) Horia, Cloșca și Crișan, iobagi bătrîni, oameni de piatră și de pămînt, se așază în locul cel mai de cinste în galeria revoluționarilor ieșiți din mijlocul poporului romîn. BOGZA, Ț. 39. Caragiale a suflat viață unei galerii întregi de tipuri, care necontenit se vor mișca prin viața noastră. SADOVEANU, O. VI 498. ♦ Sală într-o expoziție. Inlăuntrul palatului sînt șapte galerii alăturate, care se destind în tot ocolul clădirii, formînd șapte săli circulare. Fiecare din aceste galerii este hotărîtă pentru o osebită despărțire de producte. ODOBESCU, S. II 113. 5. Balconul situat la nivelul cel mai înalt al sălilor de spectacol. Se întocmise o sală mare, cu parter, galerii și trei rînduri de loji. SADOVEANU, E 65. Scările pe care urci la galeria Teatrului Național i se par lui Moș Gheorghe fără sfîrșit. SP. POPESCU, M. G. 86. ♦ (Familiar) Spectatorii de la galerie; p. ext. publicul care asistă zgomotos la o adunare, la o întrunire etc. Galeria aplaudă-n uimire La-ntîia detunare de pușcă sau pistol, La-ntîiul semn de patos. MACEDONSKI, O. I 49. Vorbesc și scriu fără să se gîndească, nu cred ceea ce spun... singura lor preocupare este de a face efect asupra galeriei. GHICA, S. 87. ◊ Expr. A face galerie = a face o manifestație de aprobare zgomotoasă și organizată, pentru a asigura unui spectacol succesul (uneori nemeritat). 6. Drug de lemn sau de metal de care atîrnă perdelele sau draperiile. 7. Un fel de tavă de metal care se pune pe dușumea în fața sobei, ca să nu cadă cărbunii pe podea.

galeríe s. f., art. galería, g.-d. art. galeríei; pl. galeríi, art. galeríile

galeríe s. f., art. galería, g.-d. art. galeríei; pl. galeríi, art. galeríile (sil. -ri-i-)

GALERÍE s. 1. (înv.) tindă. (~ la o casă.) 2. (glumeț) cucurigu. (~ la teatru.) 3. (Transilv. și Ban.) știoalnă, (prin Transilv.) ștrec. (~ de mină.)

GALERÍE s.f. 1. Formă de relief carstic reprezentată printr-o cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune. ♦ Excavație minieră (în formă de tunel) executată pentru a permite accesul la un zăcământ. 2. Canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidroelectrice. 3. Muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă. 4. Ultimul balcon (cel mai de sus) al sălilor de spectacol. ♦ (Fam.) Spectatorii care stau la galerie; (p. ext.) publicul care participă la un meci, la un spectacol. ◊ A face galerie = a manifesta zgomotos la un spectacol. 5. Platformă de dimensiuni mici aflată la prora sau la pupa unei nave. [Gen. -iei. / cf. fr. galerie, lat. galeria, germ. Galerie].

GALERÍE s. f. 1. cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune. ◊ canal săpat de animale în sol. ◊ excavație minieră în formă de tunel, executată pentru a permite accesul la un zăcământ. 2. canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice. ◊ coridor ca element de legătură sau de promenadă la o construcție. 3. conductă metalică, montată la motoarele cu ardere internă, care conduce amestecul carburant către cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului. 4. muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă. 5. magazin cu obiecte de artă; (p. ext.) magazin universal. 6. ultimul balcon (de sus) al sălilor de spectacol. ◊ (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifestă zgomotos la un meci, la un spectacol. 7. platformă mică la prora sau pupa unei nave. 8. bară de lemn sau metalică de care se atârnă perdelele. 9. (fig.) șir, serie (de portrete literare). (< fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)

galeríe (galeríi), s. f.1. Coridor. – 2. La teatru, ultimele locuri sus la balcon. – 3. Public, spectatori. Fr. galerie.

GALERÍE ~i f. 1) Drum subteran în formă de coridor lung, care permite accesul minerilor la zăcământ. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o clădire în alta, având o formă boltită, mai mult lungă decât largă, și fiind acoperit cu sticlă sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau secție a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictură și de sculptură; colecție de opere de artă. 4) Bară (de lemn sau de metal) de care se atârnă perdelele. 5) Canal subteran săpat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai înalt nivel într-o sală de teatru. 7) Spectatorii așezați pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (așezat, de obicei, în urma unei săli de spectacole) care se manifestă zgomotos în timpul reprezentației. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (în semn de aprobare, încurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; șir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria

galerie f. 1. loc acoperit într´un edificiu pentru preumblare; 2. coridor lung; 3. loc rezervat pentru o colecțiune de tablouri și colecțiunea însăș; 4. reunire de persoane cari privesc cum joacă celelalte; 5. balconul cel mai de sus într’un teatru și cei ce-l frecventează: galeria aplaudă; 6. drum orizontal în mine pentru descoperirea filoanelor; 7. drug de care stau atârnate perdelele: galerie de bronz pentru ferestre; 8. tăblie dinaintea sobei: galerii de alamă sau de fier.

*galeríe f. (fr. galerie, it. galeria. , d. mlat. galeria). Coridor, spațiŭ lung și supțire [!] de circulat într´o casă, într´o mină ș. a. Sală p. tablourĭ și alte obĭecte artistice. Conținutu acestor sale [!] cu tablourĭ ș. a. Balconu cel maĭ de sus în teatru. Spectatoriĭ din galeria teatruluĭ, de ordinar mitocanĭ și (fig.) oamenĭ care nu pricep arta și alte lucrurĭ: demagogiĭ caută aplauzele galeriiĭ. Persoane care privesc la jocurile de noroc. Corniză (Munt.). Tavă lungă, tinichea pusă jos la sobă ca să nu cadă cărbuniĭ pe dușamea [!].

corníz n., pl. e, și corniză f., pl. e (turc. korniza, d. ngr. kornitsa, care vine d. it. cornice; bg. korniza, rus. karniz, ung. kornis, germ. karnies. V. cornișă). Est. Bucată de lemn care seamănă a cornișă și de care se atîrnă perdelele. (Sînt și cornize metalice de forma unor vergĭ). – În vest galerie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GALERÍE s. 1. (înv.) tíndă. (~ la o casă.) 2. (glumeț) cucurígu. (~ la teatru.) 3. (Transilv. și Ban.) știoálnă, (prin Transilv.) ștrec. (~ de mină.)

GALERIE lat. Galerius < galerus „caschetă de piele”; cf. și adv. gr. γαλερῶσ „calm, senin”. 1. – mon. (Sd VI 93; Isp IV1 și VI1; P6); eg., 1601, mold. (Hurm XV* 786): tot eg. 1705 (Sd VII 105); popa (Isp V1). 2. Galeri, Toader, mold. (Sd VII 259);(Bîr I); C. (Băl IV; Sur XX); -i fam. (17 A V 89). 3. Galer (Arh); – Tudor, mold. (RI VIII 118); – Mih. (B răz 70); – Lupu, ante 1750 (Băl VI) 4. Prob. Ghelerie, mold. 5. Cu apoc.: Ler/ul t.; -a b., olt., 1662 (AO XVII 311); – b. din Patîrlage (16 B III 267); Leva, popa (16 B IV 206); – I. (Tg.-Jiu); Lerjescu, Dincă (Fil); -easca t.; -eni, -escu, -ești, -ișani ss. Galer, numele împ. roman, persecutor de creștini, apare des ca nume monahal și laic; nefiind n. de sfînt, el trebuie pus în relație cu Valerie, (la Syn: Ualerie), sau cu Valerian și Valerin. Frecvența lui explică derivatul Ler. Există și Kaleria, din Cesareea Palestinei (Sinaxar), care ar putea explica folosirea numelui la monahi; pentru g < k sînt și alte exemple. Pentru „Lerul Ler” din colinde, – duplicarea cu „Ler” fiind o simplă reducere ca în „lie – ciocîrlie”; – v. și etim. lui Al. Rosetti din subst. aleluia.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a face galerie expr. a susține echipa sportivă sau formația / trupa muzicală favorită prin încurajări zgomotoase.

Intrare: galerie
galerie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular galerie galeria
plural galerii galeriile
genitiv-dativ singular galerii galeriei
plural galerii galeriilor
vocativ singular
plural
Intrare: Galerie
Galerie
nume propriu (I3)