3 intrări
- gaică
- gaiță (petrol) gaică gaiț
- gâgă gagă gaică
25 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută în talie, la spatele hainelor, pentru a strânge lărgimea lor sau în scop decorativ. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.
gaică3 sf [At: PAMFILE, I. C. 357 / Pl: găici / E: pbl rs гаика] 1 Bandă (lată, decorativă) la o haină, cusută în dreptul taliei pentru a strânge crețurile. 2 (Mun) Bandă de postav sau dimie, utilizată de croitori atunci când cos cu mâna. 3 Cheotoare. 4 (Olt) Șiret negru cusut pe șube. 5 (Reg) Sfoară cu care ciobanii se leagă mai jos de genunchi. 6 Agățătoare la o haină sau fustă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gaică1 sf vz gâgă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc. 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea. ♦ Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan. ♦ Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare. – Cf. rus. gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GÁICĂ, găici, s. f. 1. Bandă lată de stofă, cusută în talie la mantale, la paltoane etc. pentru a strînge crețurile la spate. 2. Bentiță de stofă sau de șnur, fixată în talie la unele haine, prin care se petrece cingătoarea. ♦ Cheotoare făcută de obicei din șnur sau din găitan. Își încheiaseră găicile cojoacelor pînă sus. MIHALE, O. 8. Se cos cojoace simple... cu găici de sîrmă la piept. STANCU, D. 351.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÁICĂ găici f. rar 1) Fâșie de stofă cusută în talie la partea din spate a unei haine, pentru a o strânge sau în scop decorativ. 2) Bentiță (din șnur sau din stofă) cusută la gulerul unei haine pentru a o putea atârna în cui; agățătoare. [G.-D. găicii; Sil. gai-] /<rus. gajka
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gáĭcă f., pl. e (sîrb. rus. gáĭka. V. gașcă). Strîngătoarea din apoĭ a mantaleĭ, aceĭa care o poate face maĭ strîmtă saŭ maĭ largă. Inel de pele orĭ de metal făcut ca să ție fix capătu cureleĭ încheĭate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gagă sf vz gâgă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gaiț sn vz gaiță2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gaiță2 sf [At: CONTEMPORANUL V, 292 / P: ga-i~ / V: gaiț sn (Pl: ~țuri) / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) 1 Petrol lampant. 2 Lampă cu gaz.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâgă sf [At: COSTINESCU / V: (reg) gagă, gaică / Pl: ? / E: ns cf bg гаго] (Reg) 1 (Șîf gaică) Mamă (1). 2 (Șîf gagă) Soră mai mare. 3 (Șîf gagă, gaică) Țâță. 4 (Îe) A da ~ A da țâță. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÁIȚĂ1 s. f. (Mold., Bucov.) 1. Petrol lampant. Oamenii se ung pe cap cu gaiță (gaz, petroleu) ca să le treacă chelbea. ȘEZ. III 174. 2. Lampă țărănească cu petrol lampant. Gaița pîlpîie pe prichiciul hornului. CONTEMPORANUL, VIII 17. – Pronunțat: gai-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÁIȚĂ2 s. f. (Reg.) Petrol lampant. ♦ Lampă țărănească cu petrol. [Pr.: gai-] – Din gaz (după opaiț).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
gaiță f. 1. Mold. mânerul cleștelui de dogar: 2. lampă țărănească făcută dintr’o sticlă, în care se pune petrol: femeia aprinse gaița. [Aplicațiune metaforică a vorbei precedente, probabil prin aluziune la ciocul gaiței, scurt și gros, încovoiat și dințat la vârf].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gágă f. fără pl. (bg. káka, ngr. gĭagĭá). Olt. (Izv. Ian. 1923, 13). Munt. Mold. sud. Epitet respectuos ca și dadă: casa gaghiĭ (Munt.), gagăĭ (Mold.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) gáiță f. (d. gaz, petrol, supt infl. luĭ gaiță 1). Nord. Pop. Petrol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
gáică s. f., g.-d. art. gắicii; pl. găici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gáică s. f. (sil. gai-), g.-d. art. găicii; pl. găici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gaică, pl. găici
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
GÁICĂ s. v. agățătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: gai-
substantiv feminin (F74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: gai-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: gai-
substantiv feminin (F74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gaică
- 1. Bandă (lată) de stofă cusută în talie, la spatele hainelor, pentru a strânge lărgimea lor sau în scop decorativ.surse: DEX '09 DLRLC
- 2. Fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2.1. Cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan.exemple
- Își încheiaseră găicile cojoacelor pînă sus. MIHALE, O. 8.surse: DLRLC
- Se cos cojoace simple... cu găici de sîrmă la piept. STANCU, D. 351.surse: DLRLC
-
- 2.2. Șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui.surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: agățătoare (șiret) aninătoare atârnătoare
-
etimologie:
- cf. limba rusă gaika „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.surse: DEX '09 DEX '98
gaiță (petrol) gaică gaiț regional
- 1. Petrol lampant.exemple
- Oamenii se ung pe cap cu gaiță (gaz, petroleu) ca să le treacă chelbea. ȘEZ. III 174.surse: DLRLC
-
- 2. Lampă țărănească cu petrol lampant.surse: DLRLC DLRM un exempluexemple
- Gaița pîlpîie pe prichiciul hornului. CONTEMPORANUL, VIII 17.surse: DLRLC
-
etimologie:
- gaz (după opaiț).surse: DLRM