GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.

GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.

GÎ́DE, gîzi, s. m. (Învechit) Călău. [Duca] păru atunci a vedea pe gîde. SADOVEANU, Z. C. 128. El boierii aduna Și de moarte-i giudeca. Gîdele îi apuca, Sus, la scară-i aducea. ALECSANDRI, P. P. 199. – Formă articulată sg. și: gîdea (SADOVEANU, D. P. 28, PANN, P. V. III 116) (gen.-dat. gîdei, BĂLCESCU, O. I 69) s. m.

gấde (pop.) s. m., art. gấdea/gấdele, g.-d. art. gấdei/gấdelui; pl. gâzi

gâde s. m., art. gâdea/gâdele, g.-d. art. gâdei/ gâdelui; pl. gâzi

GÂDE s. v. călău.

gîde (gîzi), s. m. – 1. Călău. – 2. Tiran. – 3. (Arg.) Judecător. Sl. (bg.) gidija „nebun, extravagant, temerar”, poate de origine orientală. Sec. XVII. Semantismul nu este foarte clar. După Cihac, II, 111, din ceh., pol. kat „călău”, ceea ce nu pare posibil. – Der. ghidan, s. m. (nume propriu de cîine), pentru a cărui variație vocalică cf. gîză-ghiză; ghidănac, s. n. (ciocan; ciomag); ghidălan, s. m. (vlăjgan); ghiduș, s. m. (caraghios, bufon), cu suf. -uș; ghidușesc, adj. (caraghios); ghidușie, s. f. (caraghioslîc). Ghiduș este considerat de Philippide, Principii, 64 și DAR ca der., de la ghidi; de Lacea, Dacor., III, 750 și la Scriban din mag. büdös „puturos”, de unde provine și săs. bidusch; și de Drăganu, Dacor., VI, 276-80, din mag. gidós „păstor de capre”, aluzie la un obicei popular de Crăciun. Nici una din aceste explicații nu ni se pare convingătoare.

GÂDE gâzi m. pop. Persoană care executa condamnații la moarte; călău. /Orig. nec.

gâde m. calău: veni gâdea și o chemă la osândă ISP. [Origină necunoscută].

gî́de m., pl. gîzĭ (cp. cu rut. pol. kut, calăŭ [!]). Rar azĭ. Calăŭ. – Se zice gîdele, al gîdeluĭ și gîdea, gen. fam. al luĭ gîdea: e gîdea cu ștrengu´n mînă (rev. I. Crg. 4, 390).

GADE [gá:ðə], Niels (1817-1890), compozitor, dirijor și violonist danez. Balete, uverturi cantate, simfonii, piese orchestrale, muzică de cameră etc. caracterizate prin farmecul melodic, prin lirism discret și instrumentația fină. A dirijat orchestra „Gewandhaus” din Leipzig și Filarmonica din Copenhaga.

GÎ́DE s. călău, (rar) torționár, ucigătór, (înv. și reg.) hinghér, (reg.) hohér, (înv.) gealát, măcelár, speculatór. (~ executa pe cei condamnați la moarte.)

gấde, s.m. – Călău. ♦ (top.) Gâdel, pârâu, afluent al râului Lăpuș. ♦ (onom.) Gâdea, Gadea, Gadia, Gîdea, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA).

GÎDE subst. 1. – țig. (16 B II 193); -a b. (17 B I 286); Gîdești s, (17 B II 193), Gîdei act. 3. Gîdeoiu act,; Gîdoiu (Paș); Gădăiu (Romanosl. IV 56 n. 98). 242. Gîdeț, Manea (17 B II 17). 5. Gîdinți s. (Dm; Ștef). 6. Gîdiuță act. (Catina). 7. Gîdesea t. (Dm) prob. dintr-un marital *Gîdeasa.