4 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gade sfp vz gaidă

GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., sb. gajda.

GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.

GẤDE, gâzi, s. m. (Pop.) Călău; gealat. – Et. nec.

gaidă sf [At: CONACHI, ap. TDRG / V: (reg) ~ibe, gade, zgaide sfp / Pl: ~de / E: ns cf bg гаида, srb gajda, tc gayda] 1 (Muz; rar) Cimpoi. 2 (Muz; pex) Cimpoier. 3 (Pop; lpl; șîf gaide) Gaibarace (1). 4 (Pop; îe) Cu ~dele în sus Răsturnat pe spate și cu picioarele în sus Si: cu gaibaracele (2) în sus.

gâde sfi [At: CHEST. IV, 795 / E: nct] (Reg) Ridicătură de pământ mai mare, de câteva sute de metri.

gâde sm [At: CUV. D. BĂTR. I, 281 / Pl: gâzi / E: nct] (Mun; Mol) Călău.

GÁIDĂ, gaide, s. f. 1. (Reg.) Cimpoi. 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. 3. Fig. (La pl.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaibe. – Din bg., scr. gajda.

GÁIDĂ, gaide, s. f. (Rar) 1. Cimpoi. Rar le vine flăcăilor chef să aducă lăutarul, cimpoieșul sau gaida din Dobrogea, de mai rotesc cele fete. SEVASTOS, N. 3. Știa să zică cu gaida. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ Numele unui dans cu acompaniament de cimpoi. 2. Fig. (La pl., prin analogie cu țevile cimpoiului) Picioare (prea lungi). Găsi bătătura goală. Cînele subt o tufă de soc, cu gaidele în sus. SADOVEANU, P. M. 290.

GÎ́DE, gîzi, s. m. (Învechit) Călău. [Duca] păru atunci a vedea pe gîde. SADOVEANU, Z. C. 128. El boierii aduna Și de moarte-i giudeca. Gîdele îi apuca, Sus, la scară-i aducea. ALECSANDRI, P. P. 199. – Formă articulată sg. și: gîdea (SADOVEANU, D. P. 28, PANN, P. V. III 116) (gen.-dat. gîdei, BĂLCESCU, O. I 69) s. m.

GÎ́DEA[1] s. m. v. gîde.

  1. La definiția pentru gîde nu este menționată această variantă. Presupun că este vorba doar de varianta formei articulate a singularului. — gall

GÂDE gâzi m. pop. Persoană care executa condamnații la moarte; călău. /Orig. nec.

GÎDE s. m. (ȚR) Călău. Trimise pre gîdea cu un ciomag. ANON. BRÎNCOV. Șărban-Vodă. ... au trimis și pre feciorul Drosului sărdar, tînăr, săracul, la ocnă ... fiind gîde Cobza Dumitrașco căpitan. R. POPESCU ; cf. ST. LEX., 281. Forme gramaticale: art. sg. nom.-ac. gîdea (ANON. BRÎNCOV.; ST. LEX., 281). Etimologie necunoscută. Cf. c ă l ă u, g e l a t, h o h e r.

ZGAIBĂ s. f. (Ban.) Rîie / Lepră. Zgajbĕ. Scabies. Lepra. AC, 380, Etimologie: lat. scabia. Vezi și zgăibos.

gaibă f. crac (de animal): leul căzù cu gaibele în sus ISP. [Mold. gaidă: origină necunoscută].

gaidă f. Mold. crac. [Probabil aluziune la țeava gaidei].

gaidă f. cimpoiu sârbesc (ISP.). [Serb. GAIDE].

gâde m. calău: veni gâdea și o chemă la osândă ISP. [Origină necunoscută].

gáĭbă și zgáĭbă (Munt.) f., pl. e, gáĭbără și zg- (Mold. sud) f., pl. ere, gaĭbarác și zg- (Munt.) n., pl. e, și gáĭdă (Mold.) și zg- (Olt.) f., pl. e (turc. bg. gáĭda, cimpoĭ, cuv. transmis de Arabĭ d. sp. gaita, cimpoĭ, piem. gaida, long. gaida, vîrf de săgeată. Cp. cu fluier, care înseamnă și „țurloĭ”). Fam. Iron. Pl. Cracĭ: se dete cu zgaĭdele’n sus (NPl. Ceaur, 15 și 20) Zgaĭbarac în VR. 1927, 5, 153. V. cĭoantă, gambă.

gî́de m., pl. gîzĭ (cp. cu rut. pol. kut, calăŭ). Rar azĭ. Calăŭ. – Se zice gîdele, al gîdeluĭ și gîdea, gen. fam. al luĭ gîdea: e gîdea cu ștrengu’n mînă (rev. I. Crg. 4, 390).

1) zgáĭbă, zgáĭbără, V. gaĭbă, gaĭbără.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gaidă (reg.) s. f., g.-d. art. gaidei; pl. gaide

gâde (pop.) s. m., art. gâdea/gâdele, g.-d. art. gâdei/gâdelui; pl. gâzi

gáidă s. f. (sil. gai-), g.-d. art. gáidei; pl. gáide

gâde s. m., art. gâdea/gâdele, g.-d. art. gâdei/ gâdelui; pl. gâzi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÎDE s. călău, (rar) torționar, ucigător, (înv. și reg.) hingher, (reg.) hoher, (înv.) gealat, măcelar, speculator. (~ executa pe cei condamnați la moarte.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gáidă (gáide), s. f.1. Cimpoi. – 2. Picior. – Var. (s)gaibă, gaibără, gadă, gaibarac. Tc. gaida, cf. sb., bg. gaida.Der. (s)găibăra, vb. (a se cățăra). Der. directă din bg. (Conev 104) nu este posibilă.

gîde (gîzi), s. m.1. Călău. – 2. Tiran. – 3. (Arg.) Judecător. Sl. (bg.) gidija „nebun, extravagant, temerar”, poate de origine orientală. Sec. XVII. Semantismul nu este foarte clar. După Cihac, II, 111, din ceh., pol. kat „călău”, ceea ce nu pare posibil. – Der. ghidan, s. m. (nume propriu de cîine), pentru a cărui variație vocalică cf. gîză-ghiză; ghidănac, s. n. (ciocan; ciomag); ghidălan, s. m. (vlăjgan); ghiduș, s. m. (caraghios, bufon), cu suf. -uș; ghidușesc, adj. (caraghios); ghidușie, s. f. (caraghioslîc). Ghiduș este considerat de Philippide, Principii, 64 și DAR ca der., de la ghidi; de Lacea, Dacor., III, 750 și la Scriban din mag. büdös „puturos”, de unde provine și săs. bidusch; și de Drăganu, Dacor., VI, 276-80, din mag. gidós „păstor de capre”, aluzie la un obicei popular de Crăciun. Nici una din aceste explicații nu ni se pare convingătoare.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gaida 1. Denumire a cimpoiului* la unele popoare balcanice. Variante ale numelui g. se întâlesc de la o zonă la alta: gajde (fosta Iugoslavie), g. (Bulgaria), gainda (Grecia). La aromâni este numită frecvent cu numele de g. 2. Dans aromânesc în tempo* moderat, cu ritm caracteristic (în lucrarea Trei dansuri românești de Rogalski, al doilea dans este o g.).

gấde, s.m. – Călău. ♦ (top.) Gâdel, pârâu, afluent al râului Lăpuș. ♦ (onom.) Gâdea, Gadea, Gadia, Gîdea, nume de familie (10 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GADE [gá:ðə], Niels (1817-1890), compozitor, dirijor și violonist danez. Balete, uverturi cantate, simfonii, piese orchestrale, muzică de cameră etc. caracterizate prin farmecul melodic, prin lirism discret și instrumentația fină. A dirijat orchestra „Gewandhaus” din Leipzig și Filarmonica din Copenhaga.

GÎDE subst. 1. – țig. (16 B II 193); -a b. (17 B I 286); Gîdești s, (17 B II 193), Gîdei act. 3. Gîdeoiu act,; Gîdoiu (Paș); Gădăiu (Romanosl. IV 56 n. 98). 242. Gîdeț, Manea (17 B II 17). 5. Gîdinți s. (Dm; Ștef). 6. Gîdiuță act. (Catina). 7. Gîdesea t. (Dm) prob. dintr-un marital *Gîdeasa.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zgaibarac, zgaibarace s. n. picior.

Intrare: Gade
Gade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gaidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gaidă
  • gaida
plural
  • gaide
  • gaidele
genitiv-dativ singular
  • gaide
  • gaidei
plural
  • gaide
  • gaidelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgaidă
  • zgaida
plural
  • zgaide
  • zgaidele
genitiv-dativ singular
  • zgaide
  • zgaidei
plural
  • zgaide
  • zgaidelor
vocativ singular
plural
zgaibără substantiv feminin
substantiv feminin (F20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgaibără
  • zgaibăra
plural
  • zgaibere
  • zgaiberele
genitiv-dativ singular
  • zgaibere
  • zgaiberei
plural
  • zgaibere
  • zgaiberelor
vocativ singular
plural
zgaibarac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgaibarac
  • zgaibaracul
  • zgaibaracu‑
plural
  • zgaibarace
  • zgaibaracele
genitiv-dativ singular
  • zgaibarac
  • zgaibaracului
plural
  • zgaibarace
  • zgaibaracelor
vocativ singular
plural
gade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gaibă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • gaibe
  • gaibele
genitiv-dativ singular
plural
  • gaibe
  • gaibelor
vocativ singular
plural
Intrare: Gâde
Gâde nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gâde
Intrare: gâde
gâde1 (art. gâdele) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâde
  • gâdele
plural
  • gâzi
  • gâzii
genitiv-dativ singular
  • gâde
  • gâdelui
plural
  • gâzi
  • gâzilor
vocativ singular
  • gâde
plural
  • gâzilor
gâde2 (art. gâdea) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâde
  • gâdea
plural
  • gâzi
  • gâzii
genitiv-dativ singular
  • gâde
  • gâdei
plural
  • gâzi
  • gâzilor
vocativ singular
  • gâde
  • gâdeo
plural
  • gâzilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gaidă, gaidesubstantiv feminin

  • 1. regional Cimpoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cimpoi
    • format_quote Rar le vine flăcăilor chef să aducă lăutarul, cimpoieșul sau gaida din Dobrogea, de mai rotesc cele fete. SEVASTOS, N. 3. DLRLC
    • format_quote Știa să zică cu gaida. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
  • 2. Numele unui dans popular cu acompaniament de cimpoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. figurat (la) plural Picioare (prea lungi). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Găsi bătătura goală. Cînele subt o tufă de soc, cu gaidele în sus. SADOVEANU, P. M. 290. DLRLC
etimologie:

gâde, gâzi / gâde, gâzisubstantiv masculin

  • 1. popular Călău, gealat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Duca] păru atunci a vedea pe gîde. SADOVEANU, Z. C. 128. DLRLC
    • format_quote El boierii aduna Și de moarte-i giudeca. Gîdele îi apuca, Sus, la scară-i aducea. ALECSANDRI, P. P. 199. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.