7 definiții pentru gașperiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÁȘPERIȚĂ, gașperițe, s. f. (Fam.) Țigancă. – Gașper + suf. -iță.

gașperiță sf [At: CARAGIALE, M. 30 / Pl: ~țe / E: gașper + -iță] (Fam) 1 Țigancă. 2 Tipă.

GÁȘPERIȚĂ, gașperițe, s. f. (Fam. și ir.) Țigancă. – Gașper + suf. -iță.

gașperiță (gheșperiță) f. 1. țigancă slută: gașperița se duse îndată în bucătărie ISP.; 2. zină rea și slută care locuia dincolo de vântul turbat: acolo era tărâmul gașperiței ISP.

gáșper m. (d. Gaspar Gașpar, unu din ceĭ treĭ craĭ de la răsărit, înfățișat ca Harap, saŭ d. carintianu gaschper, om zdrențăros, tot din Gaspar. Bern. 1, 284). Iron. Țigan, Faraon. – Și gașpar. Fem Gáșperiță (uzitat și ca epicen, ca și baragladină).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gáșperiță (fam.) s. f., g.-d. art. gáșperiței; pl. gáșperițe

gáșperiță s. f., g.-d. art. gáșperiței; pl. gáșperițe

Intrare: gașperiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gașperiță
  • gașperița
plural
  • gașperițe
  • gașperițele
genitiv-dativ singular
  • gașperițe
  • gașperiței
plural
  • gașperițe
  • gașperițelor
vocativ singular
  • gașperiță
  • gașperițo
plural
  • gașperițelor

gașperiță

etimologie:

  • Gașper + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09