GĂURELE s. f. pl. Fel de broderie pe o pînză din care s-au scos cîteva fire pentru a obține un spațiu rărit, pe care apoi se coase; ajur. Cămeșă... La poale cu găurele. MARIAN, S. 26. – Pronunțat: gă-u-.

gaurică sf vz găurică

găurea sf [At: I. CR. I, 5 / P: gă-u~ / Pl: ~ele / E: gaură + -ea] 1-2 (Șhp) Gaură (1) (mică) Si: găurică (1-2), găurice (1-2), (reg) găuruță (1-2). 3 (Lpl) Broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. 4 (Pop; îcs) În ~ele Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Bot; reg; lpl) Viorele (Scilla bifolia). 6 (Bot; reg; lpl) Toporași (Viola odorata).

găurică sf [At: DA ms / V: gau~ / P: gă-u~ / Pl: ~ici / E: gaură + -ică] 1-2 (Șhp) Găurea (1-2). 3 (Fam) Vagin.

GĂUREA ~ele f. (diminutiv de la gaură) la pl. Fel de broderie executată pe o pânză din care s-au scos firele transversale. [Var. găurică] /gaură + suf. ~ea

găureá și -ícă f., pl. ele, și găurice f., pl. ĭ. Vest. Gaură mică.

!găurică (desp. gă-u-) s. f., g.-d. art. găurelei; pl. găurele

găurea v. găurică

găurică/găurea (gă-u-) s. f., g.-d. art. găurelei; pl. găurele; art. găurelele

găurică/găurea s. f., g.-d. art. găurelei; pl. găurele

GĂUREA s. v. toporaș, violetă, viorea.

GĂUREA s. găurică, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

GĂURICĂ s. găurea, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

GĂUREA s. găurică, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

găurea s. v. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.

GĂURICĂ s. găurea, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.