12 definiții pentru găunoșitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [Pr.: gă-u-.Var.: găunoșătúră s. f.] – Găunoși + suf. -tură.

GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [Pr.: gă-u-.Var.: găunoșătúră s. f.] – Găunoși + suf. -tură.

găunoșitu sf [At: CANTEMIR, IST. 140 / V: ~nășăt~, ~șă~ / Pl: ~i / P: gă-u~ / E: găunoși + -(i)tură] (Rar) 1 Gaură. 2 Scorbură.[1] modificată

  1. În original apar două definiții aproape identice. Le-am comasat. — cata

GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. Gaură, cavitate, scobitură. (Atestat în forma găunoșătură) În trunchiul bătrînului copac, într-o găunoșătură, este portretul. CARAGIALE, N. F. 143. – Pronunțat: gă-u-. – Variantă: găunoșătură s. f.

găunoșitúră f., pl. ĭ. Vest. Cavitate, scobitură.

GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v. găunoșitură.

GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v. găunoșitură.

GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v. găunoșitură.

găunășătu sf vz găunoșitură

găunoșătură sf vz găunoșitură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

găunoșitu (rar) (desp. gă-u-) s. f., g.-d. art. găunoșiturii; pl. găunoșituri

găunoșitu (rar) (gă-u-) s. f., g.-d. art. găunoșiturii; pl. găunoșituri

găunoșitúră s. f. (sil. gă-u-), g.-d. art. găunoșitúrii; pl. găunoșitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GĂUNOȘITÚRĂ s. v. scorbură.

Intrare: găunoșitură
găunoșitură substantiv feminin
  • silabație: gă-u- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găunoșitu
  • găunoșitura
plural
  • găunoșituri
  • găunoșiturile
genitiv-dativ singular
  • găunoșituri
  • găunoșiturii
plural
  • găunoșituri
  • găunoșiturilor
vocativ singular
plural
găunoșătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găunoșătu
  • găunoșătura
plural
  • găunoșături
  • găunoșăturile
genitiv-dativ singular
  • găunoșături
  • găunoșăturii
plural
  • găunoșături
  • găunoșăturilor
vocativ singular
plural
găunășătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găunășătu
  • găunășătura
plural
  • găunășături
  • găunășăturile
genitiv-dativ singular
  • găunășături
  • găunășăturii
plural
  • găunășături
  • găunășăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

găunoșitu, găunoșiturisubstantiv feminin

  • 1. rar Cavitate, gaură, scobitură, scorbură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În trunchiul bătrînului copac, într-o găunoșătură, este portretul. CARAGIALE, N. F. 143. DLRLC
etimologie:
  • Găunoși + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.