11 definiții pentru găunoșitură găunășătură găunoșătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [Pr.: gă-u-.Var.: găunoșătúră s. f.] – Găunoși + suf. -tură.

GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [Pr.: gă-u-.Var.: găunoșătúră s. f.] – Găunoși + suf. -tură.

găunoșitu sf [At: CANTEMIR, IST. 140 / V: ~nășăt~, ~șă~ / Pl: ~i / P: gă-u~ / E: găunoși + -(i)tură] (Rar) 1 Gaură. 2 Scorbură.[1] modificată

  1. În original apar două definiții aproape identice. Le-am comasat. — cata

GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. Gaură, cavitate, scobitură. (Atestat în forma găunoșătură) În trunchiul bătrînului copac, într-o găunoșătură, este portretul. CARAGIALE, N. F. 143. – Pronunțat: gă-u-. – Variantă: găunoșătură s. f.

găunoșitúră f., pl. ĭ. Vest. Cavitate, scobitură.

GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v. găunoșitură.

GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v. găunoșitură.

GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v. găunoșitură.

găunășătu sf vz găunoșitură

găunoșătură sf vz găunoșitură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găunoșitúră (rar) (gă-u-) s. f., g.-d. art. găunoșitúrii; pl. găunoșitúri

găunoșitúră s. f. (sil. gă-u-), g.-d. art. găunoșitúrii; pl. găunoșitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂUNOȘITÚRĂ s. v. scorbură.

Intrare: găunoșitură
găunoșitură substantiv feminin
  • silabație: gă-u- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găunoșitu
  • găunoșitura
plural
  • găunoșituri
  • găunoșiturile
genitiv-dativ singular
  • găunoșituri
  • găunoșiturii
plural
  • găunoșituri
  • găunoșiturilor
vocativ singular
plural
găunășătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găunășătu
  • găunășătura
plural
  • găunășături
  • găunășăturile
genitiv-dativ singular
  • găunășături
  • găunășăturii
plural
  • găunășături
  • găunășăturilor
vocativ singular
plural
găunoșătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găunoșătu
  • găunoșătura
plural
  • găunoșături
  • găunoșăturile
genitiv-dativ singular
  • găunoșături
  • găunoșăturii
plural
  • găunoșături
  • găunoșăturilor
vocativ singular
plural

găunoșitură găunășătură găunoșătură

etimologie:

  • Găunoși + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09