găselniță² sf [At: DEX² / Pl: ~țe / E: găsi + -elniță] Aspect al realității observat de cineva și evocat pentru efect într-o conversație sau într-un text scris.

găselniță¹ sf [At: DAMÉ, T. 120 / V: (pop, 2) ~sal~, ~săl~ / Pl: ~țe / E: bg гъсеница după derivate în -elniță] 1 (Ent) Fluturaș mic, roșu-cenușiu cu cercuri albe, care zboară seara, iar ziua stă lipit de stupine și ale cărui larve rod fagurii de miere Si: molia albinelor, molie de albine (Galleria melonella). 2 (Med; pop; îf ~sal~) Boală la vite când stau cu unghiile în băligar. 3 (Mun; îe) Găsi-te-ar ~țele Lovi-te-ar boala.

GĂSÉLNIȚĂ, găselnițe, s. f. Fluture mic, care trăiește în jurul stupilor și ale cărui larve (v. carete) rod fagurii de miere (Galeria melonella).

găsélniță s. f. Element de efect, inedit ◊ „Așa că toate găselnițele stilistice sunt vânate din zbor și întrebuințate în serie epidemică. A bântuit cu frenezie gripa «exhaustivului». E la modă acum cuvântul «încărcătură». Nu mai există articol lipsit de această încărcătură.” Săpt. 2 IX 71 p. 14. ◊ „Vă recomand să ascultați cu atenție, la radio sau la televiziune, cântecul «Ce vrei să faci din mine?» interpretat alarmant de des, ca o piesă de mare «găselniță», cum zic unii textieri.” Săpt. 19 XII 75 p. 7 (din găsi + -elniță; cf. fr. trouvaille; Graur C. 43; Al. Graur ne-a comunicat că a fost folosit pentru prima oară de Barbu Lăzăreanu prin anii ’30)

GĂSÉLNIȚĂ¹ ~e f. Fluture mic, cu aripile de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia stupilor. /<bulg. găsenica

GĂSÉLNIȚĂ² ~e f. fam. Soluție de efect, găsită și utilizată într-o operă literară, de critică etc. /a găsi + suf. ~elniță

găselniță f. vierme ce se face în stupul slab și care mănâncă mierea (Galleria mellonella). [Bulg. GĂSĬENĬȚA, omidă].

2) găsélniță f., pl. e (d. găsesc). Munt. Iron. Boală grea imaginară: țipă par’că l-a găsit găselnița!

1) găsélniță f., pl. e (bg. gysénica și vy-, rut. gusenicĕa și gusilinicĕa, d. vsl. gonsenica și von-, omidă. Cp. cu velniță și vîrtelniță). Munt. Un fluture mic care zboară numaĭ seara, ĭar ziŭa sta ascuns (achrónia alveolária). Din oŭăle luĭ ĭese niște larve care infectează mĭerea și larvele de albină (care mor) și rod faguriĭ. Stupiĭ sistematicĭ sufere maĭ puțin de aceștĭ fluturĭ. – În Mold. căsélniță (pop. căsăl-). Forma găzălniță în Neam. Rom. Pop. 2, 508 și 4, 302. V. cîșiță și codat.

găsalniță sf vz găselniță

găsălniță sf vz găselniță

găsélniță (fam.) s. f., g.-d. art. găsélniței; pl. găsélnițe

găsélniță (fluture, situație de efect) s. f., g.-d. art. găsélniței; pl. găsélnițe

GĂSÉLNIȚĂ s. (ENTOM.; Galleria melonella) (reg.) molia-albinelor, molia-stupilor, molie-de-stup.

GĂSELNIȚĂ s. (ENTOM.; Galleria melonella) (reg.) molia-albinelor, molie-de-stup.

găsélniță (găsélnițe), s. f. – Fluture, molia-stupilor, Galleria mellonella. Sb. gusjelnica, bg. găšenica (Tiktin).

găselniță, găselnițe s. f. 1. situație de efect găsită și exploatată de un artist (scriitor, regizor etc.) într-o operă artistică. 2. (peior.) șmecherie ieftină / de prost gust.