2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂBJÍRE, găbjiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a găbji și rezultatul ei. – V. găbji.

GĂBJÍRE, găbjiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a găbji și rezultatul ei. – V. găbji.

găbjire sf [At: DEX Pl: ~ri / E: găbji] 1 (Pop) Prindere a cuiva fără putință de scăpare Cf găjbi (1). 2 Furt. 3 (Mol) Prindere a cuiva la strâmtoare. 4 Bătaie.

GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.

GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.

găbji vt [At: CONTEMPORANUL III, 292 / V: ~bși, ~băși / Pzi: ~jesc / E: gabj(ă) + -i] 1 (Pop) A prinde pe neașteptate și fără putință de scăpare pe cineva care a fugit și s-a ascuns Si: a înhăța, a găbui (1). 2 A fura. 3 (Mol) A prinde pe cineva la strâmtoare. 4 (Reg) A bate.

GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A prinde (pe cineva) fără veste, a pune mîna pe... V. găbui. S-a juruit să facă faptă crîncenă și să tragă de-a binelea cu pușca, de i s-o întîmpla să mai găbjească vreun hoțoman de flăcău prin curte. POPA, V. 9. S-a pus la pîndă hoața și pe unul l-a găbjit. CONTEMPORANUL, III 292.

A GĂBJÍ ~ésc tranz. pop. (ființe) A prinde pe neașteptate și cu putere. /v. a găbui

găbjì v. Mold. a apuca, a pune mâna. [Origină necunoscută].

găbjésc (nord), găbuĭésc (est) și găbujésc (Cov.) v. tr. (vrus. gabatĭ, a strîmtora, pol. gabać, a prinde. Rudă cu căpuĭesc și zăpsesc). Fam. Pun gabja, prind, apuc: a găbji un hoț. Găbjesc, îndes, bucșesc, umplu tare: lulea găbjită de tutun. – Și gîbjesc (Suc.) și găpșesc (Pt.): îl găpșise asupra faptuluĭ (Simion Mehedințĭ, CL. Febr. 1910, 7). V. gîmb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găbjíre (rar) s. f., g.-d. art. găbjírii; pl. găbjíri

găbjíre s. f., g.-d. art. găbjírii; pl. găbjíri

găbjí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 să găbjeáscă

găbjí vb. ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 sg. și. pl. găbjeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.

găbji vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

găbji, găbjesc v. t. 1. a pune mâna (pe cineva), a înhăța (ceva) 2. (pol.) a prinde un infractor

Intrare: găbjire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găbjire
  • găbjirea
plural
  • găbjiri
  • găbjirile
genitiv-dativ singular
  • găbjiri
  • găbjirii
plural
  • găbjiri
  • găbjirilor
vocativ singular
plural
Intrare: găbji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găbji
  • găbjire
  • găbjit
  • găbjitu‑
  • găbjind
  • găbjindu‑
singular plural
  • găbjește
  • găbjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găbjesc
(să)
  • găbjesc
  • găbjeam
  • găbjii
  • găbjisem
a II-a (tu)
  • găbjești
(să)
  • găbjești
  • găbjeai
  • găbjiși
  • găbjiseși
a III-a (el, ea)
  • găbjește
(să)
  • găbjească
  • găbjea
  • găbji
  • găbjise
plural I (noi)
  • găbjim
(să)
  • găbjim
  • găbjeam
  • găbjirăm
  • găbjiserăm
  • găbjisem
a II-a (voi)
  • găbjiți
(să)
  • găbjiți
  • găbjeați
  • găbjirăți
  • găbjiserăți
  • găbjiseți
a III-a (ei, ele)
  • găbjesc
(să)
  • găbjească
  • găbjeau
  • găbji
  • găbjiseră
gâbji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găbăși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găbși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găpși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găbuji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găbjire

  • 1. popular Acțiunea de a găbji și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi găbji
    surse: DEX '98 DEX '09

găbji gâbji găbăși găbși găpși găbuji

  • 1. popular A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva.
    exemple
    • S-a juruit să facă faptă crîncenă și să tragă de-a binelea cu pușca, de i s-o întîmpla să mai găbjească vreun hoțoman de flăcău prin curte. POPA, V. 9.
      surse: DLRLC
    • S-a pus la pîndă hoața și pe unul l-a găbjit. CONTEMPORANUL, III 292.
      surse: DLRLC
    • 1.1. fura
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • cf. găbui
    surse: DEX '98 DEX '09