❍ GĂBUI (-uesc), GĂB(Ă)ȘI (-șesc), GĂBJI (-jesc), vb. tr. Mold. Bucov. A prinde pe cineva la strîmtoare, de unde nu mai poate scăpa; a înhăța, a pune laba pe cineva: găbuesc pupăza pe ouă (CRG.); fata de împărat găbăși bondariul (FLOR.); cît pe ce era s’o găbjască la niște găini (VOR.); Ajungînd la vizunie, se vîrî cu sacu ’n ea, Pe ursoaică s’o găbjească (SPER.).