7 definiții pentru gângăveală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală.

GÂNGĂVEÁLĂ, gângăveli, s. f. Faptul de a (se) gângăvi; defect de vorbire al omului gângav; gângăvie, bâlbâială. – Gângăvi + suf. -eală.

gângăvea sf [At: DEX / Pl: ~eli / E: gângăvi + -eală] 1 Vorbire nedeslușită, greoaie și bâlbâită Si: (pop) gângăvie (1), gângăvire (1), (rar) gângăvit1 (1). 2 (Pgn) Bâlbâială. 3 (Fig) Exprimare greoaie și nesigură a unei idei Si: găngăvire (3), (pop) găngăvie (3), (rar) gângăvit1 (3).

GÎNGĂVEÁLĂ, gîngăveli, s. f. Faptul de a gîngăvi, gîngăvire, gîngăvit. Stătu o clipă, luptîndu-se cu gîngăveala chinuitoare și cu ochii la șoseaua ce albea prin noapte. DUMITRIU, N. 264.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli

gângăveálă s. f., g.-d. art. gângăvélii; pl. gângăvéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂNGĂVEÁLĂ s. v. bâlbâială.

GÎNGĂVEA s. bîlbîială, bîlbîire, bîlbîit, gîngăvire, gîngăvit. (~ cuiva.)

Intrare: gângăveală
gângăveală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gângăvea
  • gângăveala
plural
  • gângăveli
  • gângăvelile
genitiv-dativ singular
  • gângăveli
  • gângăvelii
plural
  • gângăveli
  • gângăvelilor
vocativ singular
plural

gângăveală

etimologie:

  • Gângăvi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09