12 definiții pentru gâlmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl’ŭmŭ.

GẤLMĂ, gâlme, s. f. (Pop.) 1. Dâmb, movilă. 2. Umflătură, gâlcă, bolfă (de natură patologică). – Din sl. chl’ŭmŭ.

gâlmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67/2 / V: hâ~, hâlm, holm sn / Pl: ~me / E: slv хлъмъ] 1 (Înv) Dâmb. 2 (Pop) Umflătură. 3 (Pop) Ganglion.

GÎ́LMĂ, gîlme, s. f. 1. Dîmb, movilă, gorgan. 2. Umflătură, gîlcă. Locurile de unde pornesc tufele... sînt mai dezvoltate, umflate ca niște gîlme, iar frunzele mai reduse. SĂVULESCU, M. U. II 371.

gî́lmă f., pl. e (cp. cu vind. gúlma-s, tumoare. Wld. 268 și 270. V. jolnă și maglă 1). Dîlmă, deal izolat. Tumoare, unflătură, bolfă, gîlcă, hîlmă. Fig. Iron. Om prost (adică „ceva gogoneț, ca o bubă, ca o gogoașă”. Cp. cu gogleț).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gấlmă (pop.) s. f., g.-d. art. gấlmei; pl. gấlme

gâlmă s. f., g.-d. art. gâlmei; pl. gâlme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂLMĂ s. v. gâlcă, umflătură.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gîlmă (gấlme), s. f.1. Colină, dîmb, coastă. – 2. Umflătură, gîlcă. – 3. Tont, prost. – Var. hîlmă, holm, halm, hîlm. Sl. chlŭmŭ „colină” (DAR). Sensul al doilea pare propriu și sl.; ultimul este poate rezultatul unei confuzii cu bg. glamav „tont”. Der. hîlmos (var. homuros), adj. (abrupt, accidentat); hîlmui, vb. (a îngrămădi); ghelmea, s. f. (mal abrupt); dîlm, s. n. (mal abrupt), rezultat din încrucișarea cu dîmb.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gấlmă, gâlme, (gâlgoi), s.f. – (reg.) Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmă de apă „umflătură, gâlcă”. – Din vsl. chlǔmǔ „colină” (DEX, MDA), dar și în relație cu gâl (onomatopee care imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.

gấlmă, -e, (gâlgoi), s.f. – Izbuc; punct de ieșire la suprafață, ca izvoare puternice, a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmă de apă „umflătură, gâlcă”. – Din sl. chlǔmǔ, dar și în relație cu gâl (onomatopee care imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gâlmă, gâlme s. f. (peior.) om lipsit de personalitate / influențabil

Intrare: gâlmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlmă
  • gâlma
plural
  • gâlme
  • gâlmele
genitiv-dativ singular
  • gâlme
  • gâlmei
plural
  • gâlme
  • gâlmelor
vocativ singular
plural

gâlmă popular

etimologie: