2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi.

GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi.

gâlcevire sf [At: NEGRUZZI, C. I, 149/ Pl: ~ri / E: gâlcevi] (Rar) 1-2 Gâlceavă (1-2).

GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

gâlcevi [At: DOSOFTEI, PS. 368 / Pzi: ~vesc / E: gâlceavă] 1 (Înv) vt A protesta contra cuiva prin vociferări Si: (nob) îngâlcevi. 2 vt (Pop) A se certa. 3 vt (Îvt) A-i disputa cuiva un drept. 4 vtf A învrăjbi două persoane.

GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

GÎLCEVÍ, gîlcevesc, vb. IV. Refl. reciproc. A începe sau a porni gîlceava, a se lua la ceartă în gura mare, a se ciorovăi. El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. ◊ Fig. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Intranz. (Rar) De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185.

GÎLCEVÍRE, gîlceviri, s. f. (Învechit) Gîlceavă, ceartă. De la venirea mea cu a doua domnie și pînă astăzi, am arătat asprime către mulți... dar dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile. NEGRUZZI, S. I 149. Era între dînșii o veche prigonire Și gîlcevire mare pentru un mic folos. ALEXANDRESCU, M. 327.

A SE GÂLCEVÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

A GÂLCEVÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se gâlcevească; a sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

gâlcevì v. a căuta gâlceavă, a se certa strigând tare.

gîlcevésc (mă) v. refl. Mă cert zgomotos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gâlcevire (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevirii; pl. gâlceviri

gâlcevíre s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri

!gâlcevi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevește, imperf. 3 sg. se gâlcevea; conj. prez. 3 să se gâlcevească

gâlceví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gâlcevésc, imperf. 3 sg. gâlceveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gâlceveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÂLCEVÍRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

GÂLCEVÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.

gîlcevi vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA.

gîlcevire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISESIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

Intrare: gâlcevire
gâlcevire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlcevire
  • gâlcevirea
plural
  • gâlceviri
  • gâlcevirile
genitiv-dativ singular
  • gâlceviri
  • gâlcevirii
plural
  • gâlceviri
  • gâlcevirilor
vocativ singular
plural
Intrare: gâlcevi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâlcevi
  • gâlcevire
  • gâlcevit
  • gâlcevitu‑
  • gâlcevind
  • gâlcevindu‑
singular plural
  • gâlcevește
  • gâlceviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâlcevesc
(să)
  • gâlcevesc
  • gâlceveam
  • gâlcevii
  • gâlcevisem
a II-a (tu)
  • gâlcevești
(să)
  • gâlcevești
  • gâlceveai
  • gâlceviși
  • gâlceviseși
a III-a (el, ea)
  • gâlcevește
(să)
  • gâlcevească
  • gâlcevea
  • gâlcevi
  • gâlcevise
plural I (noi)
  • gâlcevim
(să)
  • gâlcevim
  • gâlceveam
  • gâlcevirăm
  • gâlceviserăm
  • gâlcevisem
a II-a (voi)
  • gâlceviți
(să)
  • gâlceviți
  • gâlceveați
  • gâlcevirăți
  • gâlceviserăți
  • gâlceviseți
a III-a (ei, ele)
  • gâlcevesc
(să)
  • gâlcevească
  • gâlceveau
  • gâlcevi
  • gâlceviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâlcevire, gâlcevirisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Faptul de a se gâlcevi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De la venirea mea cu a doua domnie și pînă astăzi, am arătat asprime către mulți... dar dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile. NEGRUZZI, S. I 149. DLRLC
    • format_quote Era între dînșii o veche prigonire Și gîlcevire mare pentru un mic folos. ALEXANDRESCU, M. 327. DLRLC
etimologie:
  • vezi gâlcevi DEX '98 DEX '09

gâlcevi, gâlcevescverb

  • 1. învechit popular A se certa, a se ciorovăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. DLRLC
    • format_quote figurat Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185. DLRLC
etimologie:
  • gâlceavă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.