2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi.

GÂLCEVÍRE, gâlceviri, s. f. (Înv. și pop.) Faptul de a se gâlcevi; ceartă, neînțelegere. – V. gâlcevi.

gâlcevire sf [At: NEGRUZZI, C. I, 149/ Pl: ~ri / E: gâlcevi] (Rar) 1-2 Gâlceavă (1-2).

GÂLCEVÍ, gălcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

gâlcevi [At: DOSOFTEI, PS. 368 / Pzi: ~vesc / E: gâlceavă] 1 (Înv) vt A protesta contra cuiva prin vociferări Si: (nob) îngâlcevi. 2 vt (Pop) A se certa. 3 vt (Îvt) A-i disputa cuiva un drept. 4 vtf A învrăjbi două persoane.

GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

GÎLCEVÍ, gîlcevesc, vb. IV. Refl. reciproc. A începe sau a porni gîlceava, a se lua la ceartă în gura mare, a se ciorovăi. El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201. ◊ Fig. Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224. ◊ Intranz. (Rar) De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185.

GÎLCEVÍRE, gîlceviri, s. f. (Învechit) Gîlceavă, ceartă. De la venirea mea cu a doua domnie și pînă astăzi, am arătat asprime către mulți... dar dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile. NEGRUZZI, S. I 149. Era între dînșii o veche prigonire Și gîlcevire mare pentru un mic folos. ALEXANDRESCU, M. 327.

A SE GÂLCEVÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

A GÂLCEVÍ ~ésc tranz. (persoane) A face să se gâlcevească; a sfădi; a se certa. /Din gâlceavă

gâlcevì v. a căuta gâlceavă, a se certa strigând tare.

gîlcevésc (mă) v. refl. Mă cert zgomotos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gâlcevíre (înv.) s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri

gâlcevíre s. f., g.-d. art. gâlcevírii; pl. gâlcevíri

!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă

gâlceví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gâlcevésc, imperf. 3 sg. gâlceveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gâlceveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÂLCEVÍRE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

GÂLCEVÍ vb. v. certa, învrăjbi, supăra.

gîlcevi vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. SUPĂRA.

gîlcevire s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISESIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

Intrare: gâlcevire
gâlcevire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâlcevire
  • gâlcevirea
plural
  • gâlceviri
  • gâlcevirile
genitiv-dativ singular
  • gâlceviri
  • gâlcevirii
plural
  • gâlceviri
  • gâlcevirilor
vocativ singular
plural
Intrare: gâlcevi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâlcevi
  • gâlcevire
  • gâlcevit
  • gâlcevitu‑
  • gâlcevind
  • gâlcevindu‑
singular plural
  • gâlcevește
  • gâlceviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâlcevesc
(să)
  • gâlcevesc
  • gâlceveam
  • gâlcevii
  • gâlcevisem
a II-a (tu)
  • gâlcevești
(să)
  • gâlcevești
  • gâlceveai
  • gâlceviși
  • gâlceviseși
a III-a (el, ea)
  • gâlcevește
(să)
  • gâlcevească
  • gâlcevea
  • gâlcevi
  • gâlcevise
plural I (noi)
  • gâlcevim
(să)
  • gâlcevim
  • gâlceveam
  • gâlcevirăm
  • gâlceviserăm
  • gâlcevisem
a II-a (voi)
  • gâlceviți
(să)
  • gâlceviți
  • gâlceveați
  • gâlcevirăți
  • gâlceviserăți
  • gâlceviseți
a III-a (ei, ele)
  • gâlcevesc
(să)
  • gâlcevească
  • gâlceveau
  • gâlcevi
  • gâlceviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gâlcevire

  • 1. învechit popular Faptul de a se gâlcevi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceartă gâlceavă neînțelegere 2 exemple
    exemple
    • De la venirea mea cu a doua domnie și pînă astăzi, am arătat asprime către mulți... dar dumneavoastră știți că m-a silit numai dorința de a vedea contenind gîlcevirile. NEGRUZZI, S. I 149.
      surse: DLRLC
    • Era între dînșii o veche prigonire Și gîlcevire mare pentru un mic folos. ALEXANDRESCU, M. 327.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi gâlcevi
    surse: DEX '98 DEX '09

gâlcevi

  • 1. învechit popular A se certa, a se ciorovăi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: certa ciorovăi supăra învrăjbi 3 exemple
    exemple
    • El află mai-nainte... Ce fată se mărită, ce tînăr se însoară, Care cui face curte, cine s-a gîlcevit. NEGRUZZI, S. II 201.
      surse: DLRLC
    • figurat Gură fac ca roata morii; Și de-a valma se pornesc, Cum prin gard se gîlcevesc Vrăbii gureșe, cînd norii Ploi vestesc. COȘBUC, P. I 224.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar De-abia cînd soarele se apropia de asfințit mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gîlcevind. REBREANU, R. II 185.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gâlceavă
    surse: DEX '09 DEX '98