2 intrări
34 de definiții
din care- explicative DEX (24)
- ortografice DOOM (8)
- sinonime (2)
Explicative DEX
GÂGÂIT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.
GÂGÂIT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gâgâit2, ~ă [At: DA ms / V: ~găit2 / Pl: ~iți, ~e / E: gâgâi] (Rar; fig; d. persoane) Bâlbâit Cf gâgâi (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâgâit1 sn [At: DA ms / V: ~găit, gugăit / E: gâgâi] 1 (D. gâște, rațe) Gâgâire (1). 2 Strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe) Si: gâgăt, gâgăire (2), găgâitură (1). 3 Gâgâială (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂGÂIT ~uri n. 1) v. A GÂGÂI. 2) Sunet caracteristic scos de gâște. /v. a gâgâi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÂGÂI, pers. 3 gâgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂGÂI, pers. 3 gâgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
găgăi v vz gâgâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gărăi vi, vr vz gâgâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâgăi vi, vr vz gâgâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâgăit2, ~ă a vz gâgâit2[1] modificată
- În original, greșit tipărit: vz gâgăit2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâgăit1 sn vz gâgâit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâgâi [At: CONTEMPORANUL II, 145 / V: găgăi, gărăi, ~găi, gârgăi, gugăi[1] / Pzi: 3 gâgâie[2] / E: fo cf ga! ga!] 1 vi (D. gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2 vt (Fig) A se bâlbâi (din cauza nesiguranței sau a neștiinței). corectat(ă)
- În original, ultima var. fără accent — LauraGellner
- În original, greșit cu 2 accente — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gârgăi[1] vi vz gâgâi corectat(ă)
- În original lipsește accentul — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gârgâi2 vi vz gâgâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugăi1 v vz gâgâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gugăit1 sn vz gâgâit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ogăgăi[1] v vz gâgâi
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂGĂI vb. IV v. gîgîi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎGÎI, pers. 3 gîgîie, vb. IV. Intranz. (Despre gîște și alte păsări asemănătoare) A scoate sunetul ga-ga-ga. Gîgîie o pasăre sălbatică, ciudată, de baltă. STANCU, D. 190. Și gîști și rațe speriate, Fug, gîgîie și măcăiesc. La TDRG. ◊ Fig. (Depreciativ, despre femei; atestat în forma găgăi) Ce-ați spus? a țipat împăratul, binevoind a sălta în picioare din jilț. Nu găgăiți toate o dată. SADOVEANU, D. P. 128. – Variantă: găgăi vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎGÎIT s. n. Faptul de a gîgîi; gîgîitură. Vagonul din care plecaseră îi primi cu glasuri, strigăte, cu gîgîitul gîștelor legate în coșuri pe sub bănci. DUMITRIU, B. F. 8.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A GÂGÂI pers. 3 gâgâie intranz. (despre gâște) A scoate sunete prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „ga-ga-ga”. [Var. găgăi] /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
găgăì v. 1. a strigà ca gâștele; 2. a vorbi îngăimat. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gărăì v. 1. a găgăì (de gâște); 2. a da sunet confuz (despre intestine): îmi gărăiau mațele de foame CR.; fig. gărăia din gură ca dintrun cimpoiu CR. [Onomatopee (v. găr!)]. V. cărăì.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîgîĭ, a -í v. intr. (rudă cu rus. gágatĭ, rut. gégati, bg. gygny, id.; ung. gögyógni, a gîgîi, gagyogni, a dîrdîi, a flecări. V. gîngav). Strig ca gîștele. Vorbesc încurcat oprind sunetele’n gît, gîngăvesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gîgîít, -ă adj. Care gîgîĭe, gîngav, gîngăvit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
gâgâit s. n., pl. gâgâituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gâgâit s. n., pl. gâgâituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gâgâit s. n., pl. gâgâituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gâgâi (a ~) vb., ind. prez. 3 gâgâie, imperf. 3 pl. gâgâiau; conj. prez. 3 să gâgâie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!gâgâi (a ~) vb., ind. prez. 3 gâgâie, imperf. 3 sg. gâgâia; conj. prez. 3 să gâgâie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
găgăi v. gâgâi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gâgâi/găgăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâgâie/găgăie, imperf. 3 sg. gâgâia/găgăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gâgâesc, -gâe 3, -gâiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
GÂGÂIT s. gâgâire, gâgâitură. (~ gâștelor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎGÎIT s. gîgîire, gîgîitură. (~ gîștelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
gâgâit, gâgâiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vagonul din care plecaseră îi primi cu glasuri, strigăte, cu gîgîitul gîștelor legate în coșuri pe sub bănci. DUMITRIU, B. F. 8. DLRLC
-
etimologie:
- gâgâi DEX '98 DEX '09
gâgâiverb
- 1. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Gîgîie o pasăre sălbatică, ciudată, de baltă. STANCU, D. 190. DLRLC
- Și gîști și rațe speriate, Fug, gîgîie și măcăiesc. La TDRG. DLRLC
- (Despre femei) Ce-ați spus? a țipat împăratul, binevoind a sălta în picioare din jilț. Nu găgăiți toate o dată. SADOVEANU, D. P. 128. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
- ga[ga] DEX '98 DEX '09