2 intrări

34 de definiții

din care

Explicative DEX

GÂGÂIT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.

GÂGÂIT, gâgâituri, s. n. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe); gâgâitură, gâgâire. – V. gâgâi.

gâgâit2, ~ă [At: DA ms / V: ~găit2 / Pl: ~iți, ~e / E: gâgâi] (Rar; fig; d. persoane) Bâlbâit Cf gâgâi (2).

gâgâit1 sn [At: DA ms / V: ~găit, gugăit / E: gâgâi] 1 (D. gâște, rațe) Gâgâire (1). 2 Strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe) Si: gâgăt, gâgăire (2), găgâitură (1). 3 Gâgâială (3).

GÂGÂIT ~uri n. 1) v. A GÂGÂI. 2) Sunet caracteristic scos de gâște. /v. a gâgâi

GÂGÂI, pers. 3 gâgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].

GÂGÂI, pers. 3 gâgâie, vb. IV. Intranz. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. – Formație onomatopeică. Cf. ga[ga].

găgăi v vz gâgâi

gărăi vi, vr vz gâgâi

gâgăi vi, vr vz gâgâi

gâgăit2, ~ă a vz gâgâit2[1] modificată

  1. În original, greșit tipărit: vz gâgăit2 LauraGellner

gâgăit1 sn vz gâgâit1

gâgâi [At: CONTEMPORANUL II, 145 / V: găgăi, gărăi, ~găi, gârgăi, gugăi[1] / Pzi: 3 gâgâie[2] / E: fo cf ga! ga!] 1 vi (D. gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. 2 vt (Fig) A se bâlbâi (din cauza nesiguranței sau a neștiinței). corectat(ă)

  1. În original, ultima var. fără accent — LauraGellner
  2. În original, greșit cu 2 accente — LauraGellner

gârgăi[1] vi vz gâgâi corectat(ă)

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

gârgâi2 vi vz gâgâi

gugăi1 v vz gâgâi

gugăit1 sn vz gâgâit

ogăgăi[1] v vz gâgâi

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

GĂGĂI vb. IV v. gîgîi.

GÎGÎI, pers. 3 gîgîie, vb. IV. Intranz. (Despre gîște și alte păsări asemănătoare) A scoate sunetul ga-ga-ga. Gîgîie o pasăre sălbatică, ciudată, de baltă. STANCU, D. 190. Și gîști și rațe speriate, Fug, gîgîie și măcăiesc. La TDRG. ◊ Fig. (Depreciativ, despre femei; atestat în forma găgăi) Ce-ați spus? a țipat împăratul, binevoind a sălta în picioare din jilț. Nu găgăiți toate o dată. SADOVEANU, D. P. 128. – Variantă: găgăi vb. IV.

GÎGÎIT s. n. Faptul de a gîgîi; gîgîitură. Vagonul din care plecaseră îi primi cu glasuri, strigăte, cu gîgîitul gîștelor legate în coșuri pe sub bănci. DUMITRIU, B. F. 8.

A GÂGÂI pers. 3 gâgâie intranz. (despre gâște) A scoate sunete prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „ga-ga-ga”. [Var. găgăi] /Onomat.

găgăì v. 1. a strigà ca gâștele; 2. a vorbi îngăimat. [Onomatopee].

gărăì v. 1. a găgăì (de gâște); 2. a da sunet confuz (despre intestine): îmi gărăiau mațele de foame CR.; fig. gărăia din gură ca dintrun cimpoiu CR. [Onomatopee (v. găr!)]. V. cărăì.

gîgîĭ, a v. intr. (rudă cu rus. gágatĭ, rut. gégati, bg. gygny, id.; ung. gögyógni, a gîgîi, gagyogni, a dîrdîi, a flecări. V. gîngav). Strig ca gîștele. Vorbesc încurcat oprind sunetele’n gît, gîngăvesc.

gîgîít, -ă adj. Care gîgîĭe, gîngav, gîngăvit.

Ortografice DOOM

gâgâit s. n., pl. gâgâituri

gâgâit s. n., pl. gâgâituri

gâgâit s. n., pl. gâgâituri

gâgâi (a ~) vb., ind. prez. 3 gâgâie, imperf. 3 pl. gâgâiau; conj. prez. 3 să gâgâie

!gâgâi (a ~) vb., ind. prez. 3 gâgâie, imperf. 3 sg. gâgâia; conj. prez. 3 să gâgâie

găgăi v. gâgâi

gâgâi/găgăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gâgâie/găgăie, imperf. 3 sg. gâgâia/găgăia

gâgâesc, -gâe 3, -gâiam 1 imp.

Sinonime

GÂGÂIT s. gâgâire, gâgâitură. (~ gâștelor.)

GÎGÎIT s. gîgîire, gîgîitură. (~ gîștelor.)

Intrare: gâgâit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâgâit
  • gâgâitul
  • gâgâitu‑
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturile
genitiv-dativ singular
  • gâgâit
  • gâgâitului
plural
  • gâgâituri
  • gâgâiturilor
vocativ singular
plural
gugăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâgăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gâgâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâgâi
  • gâgâire
  • gâgâit
  • gâgâitu‑
  • gâgâind
  • gâgâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • gâgâie
(să)
  • gâgâie
  • gâgâia
  • gâgâi
  • gâgâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • gâgâie
(să)
  • gâgâie
  • gâgâiau
  • gâgâi
  • gâgâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găgăi
  • găgăire
  • găgăit
  • găgăitu‑
  • găgăind
  • găgăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • găgăie
(să)
  • găgăie
  • găgăia
  • găgăi
  • găgăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • găgăie
(să)
  • găgăie
  • găgăiau
  • găgăi
  • găgăiseră
ogăgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gărăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gâgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gugăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâgâit, gâgâiturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a gâgâi; strigăt caracteristic scos de gâște (și de rațe). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vagonul din care plecaseră îi primi cu glasuri, strigăte, cu gîgîitul gîștelor legate în coșuri pe sub bănci. DUMITRIU, B. F. 8. DLRLC
etimologie:
  • vezi gâgâi DEX '98 DEX '09

gâgâiverb

  • 1. (Despre gâște sau rațe) A scoate strigăte caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gîgîie o pasăre sălbatică, ciudată, de baltă. STANCU, D. 190. DLRLC
    • format_quote Și gîști și rațe speriate, Fug, gîgîie și măcăiesc. La TDRG. DLRLC
    • format_quote figurat depreciativ (Despre femei) Ce-ați spus? a țipat împăratul, binevoind a sălta în picioare din jilț. Nu găgăiți toate o dată. SADOVEANU, D. P. 128. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.