11 definiții pentru furnir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURNÍR, (2) furnire, s. n. 1. Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc. 2. Sortiment de furnir (1). – Din germ. Furnier.

furnir sn [At: MIHĂILESCU, TEHN. L. 98 / Pl: ~e / E: ger Furnier] Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc.

FURNÍR, furnire, s. n. Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc. – Din germ. Furnier.

FURNÍR s. n. Foaie subțire de lemn de obicei de calitate superioară, care servește la fabricarea placajelor, se aplică pe lemnul prelucrat pentru fabricarea mobilelor etc.

FURNÍR s.n. Placă subțire de lemn de esență superioară care se aplică pe lemnul prelucrat pentru a-l înfrumuseța. [Pl. -re, -ruri. / < germ. Furnier].

FURNÍR s. n. placă subțire de lemn de esență superioară, pentru mobilă. (< germ. Furnier)

FURNÍR ~e n. Placă subțire de lemn care se folosește în industria mobilei la fabricarea placajului, a panelelor etc.). /<germ. Furnier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furnír s. n.; (sorturi) pl. furníre

furnír s. n., pl. furníre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FURNÍR (< germ.) s. n. Foaie subțire (0,2-6 mm) de lemn de calitate superioară, folosită în industria mobilei la acoperirea părților din lemn de calitate mai slabă sau ca semifabricat pentru placaje și panele.

Intrare: furnir
furnir1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furnir
  • furnirul
  • furniru‑
plural
  • furnire
  • furnirele
genitiv-dativ singular
  • furnir
  • furnirului
plural
  • furnire
  • furnirelor
vocativ singular
plural
furnir2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furnir
  • furnirul
  • furniru‑
plural
  • furniruri
  • furnirurile
genitiv-dativ singular
  • furnir
  • furnirului
plural
  • furniruri
  • furnirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furnir

  • 1. (numai) singular Foaie subțire de lemn care servește la fabricarea placajelor, a panelelor, în industria mobilei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Sortiment de furnir.
    surse: DEX '09

etimologie: