furier sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/18 / P: ~ri-er / Pl: ~i / E: fr fourrier] 1 (Iuz) Subofițer care avea sarcina de a încartirui soldații și de a distribui hrana. 2 Soldat care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate sau o subunitate militară.

*FURIER sm. 🎖️ Subofițer însărcinat cu hîrtiile cancelariei companiei [fr.].

FURIER, furieri, s. m. Ostaș care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei unități sau subunități militare. Tot aici sînteți? întrebă colonelul spre majur și furier. CAMILAR, N. I 85. Furierii prindeau să strige, cu glasuri ridicate, nume de soldați. SADOVEANU, O. VI 225. Furierul i-a aruncat priviri speriate. SAHIA, N. 71. – Pronunțat: -ri-er.

FURIER s.m. Militar (subofițer sau soldat gradat) care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei unități sau a unei subunități militare. [Pron. -ri-er. / < fr. fourrier].

FURIER s. m. militar în termen care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei (sub)unități. (< fr. fourrier)

FURIER ~i m. înv. Militar cu funcție de secretar într-o cancelarie. [Sil. -ri-er] /<fr. fourrier

furier m. subofițer însărcinat cu contabilitatea și cu îngrijirea locuințelor și a proviziunilor pentru soldații din compania sa (= fr. fourrier).

*furiér m. (fr. fourrier, furajor, [azĭ] furier. V. și furaj). Arm. Sergent orĭ caporal (la trupele călărĭ maĭ înainte brigadier) însărcinat cu contabilitatea, corespondența și, în marș, cu îngrijirea de mîncare și cantonament. Adj. Sergent furier.

furier (desp. -ri-er) s. m., pl. furieri

furier (-ri-er) s. m., pl. furieri

furier s. m. (sil. -ri-er), pl. furieri

furier (furieri), s. m. – Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate militară. Fr. fourrier. Unul din puținele cuvinte fr. introduse în rom. în prima jumătate a sec. XVIII (figurează la N. Costin).

FURIER s. (MIL.) (înv.) taingiu.

FURIER s. (MIL.) (înv.) taingiu.