13 definiții pentru furier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURIÉR, furieri, s. m. Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate sau într-o subunitate militară. [Pr.: -ri-er] – Din fr. fourrier.

FURIÉR, furieri, s. m. Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate sau într-o subunitate militară. [Pr.: -ri-er] – Din fr. fourrier.

furier sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/18 / P: ~ri-er / Pl: ~i / E: fr fourrier] 1 (Iuz) Subofițer care avea sarcina de a încartirui soldații și de a distribui hrana. 2 Soldat care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate sau o subunitate militară.

FURIÉR, furieri, s. m. Ostaș care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei unități sau subunități militare. Tot aici sînteți? întrebă colonelul spre majur și furier. CAMILAR, N. I 85. Furierii prindeau să strige, cu glasuri ridicate, nume de soldați. SADOVEANU, O. VI 225. Furierul i-a aruncat priviri speriate. SAHIA, N. 71. – Pronunțat: -ri-er.

FURIÉR s.m. Militar (subofițer sau soldat gradat) care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei unități sau a unei subunități militare. [Pron. -ri-er. / < fr. fourrier].

FURIÉR s. m. militar în termen care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei (sub)unități. (< fr. fourrier)

FURIÉR ~i m. înv. Militar cu funcție de secretar într-o cancelarie. [Sil. -ri-er] /<fr. fourrier

furier m. subofițer însărcinat cu contabilitatea și cu îngrijirea locuințelor și a proviziunilor pentru soldații din compania sa (= fr. fourrier).

*furiér m. (fr. fourrier, furajor, [azĭ] furier. V. și furaj). Arm. Sergent orĭ caporal (la trupele călărĭ maĭ înainte brigadier) însărcinat cu contabilitatea, corespondența și, în marș, cu îngrijirea de mîncare și cantonament. Adj. Sergent furier.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furiér (-ri-er) s. m., pl. furiéri

furiér s. m. (sil. -ri-er), pl. furiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURIÉR s. (MIL.) (înv.) taingiu.

FURIER s. (MIL.) (înv.) taingiu.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

furiér (furiéri), s. m. – Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate militară. Fr. fourrier. Unul din puținele cuvinte fr. introduse în rom. în prima jumătate a sec. XVIII (figurează la N. Costin).

Intrare: furier
  • silabație: fu-ri-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furier
  • furierul
  • furieru‑
plural
  • furieri
  • furierii
genitiv-dativ singular
  • furier
  • furierului
plural
  • furieri
  • furierilor
vocativ singular
  • furierule
  • furiere
plural
  • furierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furier

  • 1. Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate sau într-o subunitate militară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: taingiu 3 exemple
    exemple
    • Tot aici sînteți? întrebă colonelul spre majur și furier. CAMILAR, N. I 85.
      surse: DLRLC
    • Furierii prindeau să strige, cu glasuri ridicate, nume de soldați. SADOVEANU, O. VI 225.
      surse: DLRLC
    • Furierul i-a aruncat priviri speriate. SAHIA, N. 71.
      surse: DLRLC

etimologie: